Arhivă pentru Septembrie, 2008

„Ajutîndu-i pe alţii – te ajuţi pe tine”

Posted in Interviu on Septembrie 23, 2008 by crinapopa

Spiritul de sacrificiu, dăruinţa de sine, responsabilitatea în situaţii de urgenţă sînt doar cîteva dintre ingredientele de bază ale activităţii zilnice pe care o desfăşoară „îngerii” ce stau la straja sănătaţii noastre. Despre cum o mai duce medicina autohtonă, care sunt principalele greutăţi cu care se confruntă aceasta , precum şi multe alte detalii despre cea mai umană meserie din lume, ne va vorbi, în interviul ce urmează, d-na Galina Andronic, asistentă medicală, în cadrul Spitalului Clinic de Traumatologie şi Ortopedie din capitală.  

–  De-a lungul timpului, medicina a fost şi continuă să fie calificată drept  o adevărată filozofie, artă, ştiinţă, dragoste de-nţelepciune şi responsabilitate în restabilirea  sănătăţii pacientului. Pe Dvs. ce va motivat să optaţi pentru aceasta meserie?

– De fapt, totul a fost o întîmplare, care într-un final mi-a fost benefică şi care nu m-a dezamăgit, şi asta în condiţiile în care se crede ca prea puţini oameni au norocul să-şi aleagă „din prima” profesia potrivită. Eu pot spune ca a am fost o norocoasă, căci la vîrsta de 14 ani, pe atunci finisam de-abia 8 clase, fără ca să ştiu o boabă de medicină, am decis să plec cu sora mea mai mare la Orhei pentru a urma şcoala medicală. Nu aveam pe atunci nici o preferinţă în ceea ce priveşte viitoarea mea  profesie, de fapt, destinul a făcut alegerea în cazul meu.

– Ce aţi cîştigat şi ce aţi pierdut odată ce aţi îmbrăţişat aceasta meserie?

Singurul lucru pe care l-am pierdut a fost timpul pe care l-am investit necondiţionat spre binele şi fericirea celor care au avut nevoie de ajutor medical. Oricum, nu regret nimic, ba, din contra, ma bucur ca am putut să readuc pe chipul oamenilor zîmbetul de altădată, îndepărtîndu-i de durere. Mă bucur că am salvat vieţi omeneşti, şi continui şi azi  să mă dedic cu trup şi suflet acestei cauze, fiind ferm convinsă că nu-i o împlinire mai mare decît să-ţi vezi eforturile încununate de succes. Aceasta meserie a fost o adevărată enciclopedie pentru mine, ea mi-a îmbogăţit experienţa de viaţă, m-a învăţat să pot rezista într-o lume a riscului permanent.

 – Sînteţi satisfacută de munca Dvs.?

Activitatea pe care am desfăşurat-o în decursul celor 25 de ani de practică medicală, mi-a adus o împlinire sufletească de nedescris, totuşi, în ciuda acestui noroc, satisfacţia mea a fost umbrită pe alocuri şi de momente mai supărătoare, cum ar fi cazul remunerării mici, condiţiile nocive de muncă şi cele de igienă, insuficienţa personalului medical,  precum şi lipsa tehnologiilor medicale performante, a căror lipsă acută îşi face simţită prezenţa în mai multe spitale din ţară.

– Cu ce probleme se confruntă mai des instituţia în care activaţi?

Probleme sunt multe la număr, dar atunci cînd în joc e pusă viaţa şi sănătatea unui om, încercm tot posibilul să trecem peste ele şi să asigurăm un climat favorabil pacienţilor, un climat armonios, încurajator care să le stimuleze însănătoşirea.

 – Ce calităţi trebuie să posede o asistentă medicală?

Orice asistentă medicală trebuie, mai întii de toate să fie o profesionistă în ceea ce face, o fire echilibrată şi comunicabilă, cu simţul urgenţei, o persoană optimistă, responsabilă, care  să ştie să încurajeze oamenii să vorbească despre problemele lor de sănătate şi să fie în relaţie de empatie cu aceştia.

– Care a fost cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat pînă acum graţie meseriei pe care o profesaţi?

 Profesia mea este o continuă lecţie de viaţă, din care am  dedus multe învăţături. Dintre ele una mi-e mai dragă sufletului: „Ajutînd pe alţii – te ajuţi pe tine”.

–  Exista, în practica Dvs. medicală,  vreun caz  care v-a marcat în mod deosebit?

În tot acest timp de cînd activez în calitate de asistentă medicală am avut nenorocul să asist la multe nenorociri. Cazuri de boală care să mă marcheze au fost cît în lună şi-n stele. Dintre ele, unul îmi mai stăruie şi acum în minte. E vorba despre un accident rutier, în care o fosta pacientă de-a mea şi-a pierdut unicul fiu în vîrsta de 3 anişori, în timp ce aceasta împreuna cu soţul său se deplasau pe traseul Hînceşti – Chişinău. Femeia, în vîrsta de 30 de ani a ajuns să fie internată în spital împreuna cu soţul său, ca urmare a unor fracturi de bazin şi coapse, suportînd mai multe intervenţii chirurgicale, iar la scurt timp după aceasta, dînsa a aflat despre decesul unicului său copil. Din fericire, pînă la urmă, lucrurile au evoluat în mod îmbucurător, ambii pacienţi s-au făcut bine şi iată că acum peste 2 ani de la tragicul accident, Dumnezeu le-a dăruit o fetiţă.

–  Cum vedeţi Dvs. ca lucrator în sfera ocrotirii sănătăţii umane „Un Mod De Viaţă Sănătos” ?

Sănătatea e o floare tare rara şi temporară pe pămînt. Azi o ai, dar mîine nimeni nu te asigură că va fi la fel, iată de ce e de datoria noastră să ne-o cultivăm zilnic şi să investim în ea toate preocupările şi grijile noastre. Cum să trăieşti sănătos? E foarte simplu: pentru asta e de-ajuns să faci cît mai multă mişcare, să ţii un regim nutritiv bogat în vitamine şi minerale, să fii optimist şi să nu laşi pe seama oboselii primele semne de boală, întrucît odată cu acestea îţi vei pierde starea de bine şi de linişte sufletească.

                  A realizat Cristina Popa