Arhivă pentru Octombrie, 2008

Aşteptare, dor şi teamă

Posted in Versuri de 5 stele with tags on Octombrie 28, 2008 by crinapopa

yy

Aş veni la tine-n vis c-o sărutare
Ţi-aş şopti că dragostea îmi e nemuritoare
Ne-am iubi de parc-ar fi sfîrşit de lume
Dar mă tem că o sa-mi spui ca doar mă ţin de glume

Aş chema la geamul tău raze de soare
Te-aş fura de lîngă toţi într-o îmbrăţişare
Ne-am privi o veşnicie şi ne-am spune Te iubesc
Dar mă tem că o să-mi spui ca-nnebunesc.

Aş fugi de noapte ca să nu te pierd în ea
Ochii mi i-aş logodi cu umbra ta
Ne-am ascunde de străini ca două stele-n zori
Dar mă tem că o să-mi spui că sunt cu capu-n nori

 Aş amaneta luna pentru o zi cu tine
Te-aş ademeni să mergi pe-un drum cu mine
Ne-am opri în timp şi într-o răsuflare
Dar mă tem că pîn-atunci mai am în faţ-o lungă aşteptare.

(dedic aceasta poezie sufletului meu pereche Ivan Bîrcă)

Anunțuri

TELEFONUL MOBIL – UN PERICOL REAL PENTRU SĂNĂTATEA POPULAŢIEI

Posted in Sănătate with tags , on Octombrie 19, 2008 by crinapopa

muAcum 38 de ani, automobilele erau adevăratul indicator al statutului social, la fel ca locul de muncă stabil şi funcţia politică. În anii 80, îmbrăcămintea de firmă şi banii au devenit adevărate focare ale atenţiei umane, în timp ce anii 90 au oferit statutul de veritabilă religie a comunităţii civile –  sportului şi trezitului devreme. Astăzi, întreaga noastră existenţă se învîrte în jurul unui mic accesoriu – telefonul mobil. În ciuda zvonurilor alarmante care circulă despre expunerea la radiaţiile emise de celulare, oamenii  continuă să păstreze aceste aparate în preajma lor, fie în interes de serviciu, fie din fandoseală, ignorînd cu fermitate potenţialele riscuri la care acestea îi expun. Dependenţa de telefonia mobilă, este o „boală” a secolului nostru, o boală pe cît de îngrijorătoare pe atît de molipsitoare. Potrivit psihologilor, ea se datorează dorinţei oamenilor de a fi în pas cu moda şi de a-şi uşura zilnic traiul, evitînd o potenţială criză de timp. La ora actuală, telefonul mobil ţine în captivitate jumătate din populaţia globului, numai în ţara noastră, numărul utilizatorilor de telefonie mobilă constituind 1 800 883 de persoane. Pe an ce trece,  numărul posesorilor de telefoane mobile e în continuă creştere şi asta în ciuda avertismentelor insistente ale medicilor şi cercetătorilor de ştiinţă de talie internaţională, care au afirmat, în prima decadă a acestui an, că telefonul mobil este mai nociv decît fumatul, afirmaţie bazată pe faptul că, la nivel mondial, trei miliarde de persoane folosesc telefonul mobil, în timp ce numărul de fumători este de 3 ori mai mic.  Potrivit neurochirurgului Vini Khurana de la Institutul Phoenix, din Arizona, riscul de cancer la creier se dublează după 10 ani de utilizare a celularelor, ca urmare a radiaţiilor emise. De asemenea, rezultatele finale ale unei cercetări ştiinţifice efectuate în Suedia, în martie 2003,  au constat că utilizatorii de telefoane mobile, mai ales cei care în timp de 10 ani, folosesc telefonul cîte o oră pe zi, sunt expuşi la riscul apariţiei unei tumori cerebrale.

Potrivit neurochirurgilor, în cazul în care aceste tumori sunt localizate în emisfera stîngă, bolnavul îşi pierde memoria şi nu mai poate vorbi, în timp ce localizarea tumorilor craniene în emisfera dreaptă determină paralizia întregului corp. Acelaşi studiu afirmă că persoanele în jurul vîrstei de 20 de ani prezintă un risc sporit. „Efectele sunt şi mai îngrijorătoare în cazul copiilor, întrucît aceştia sînt extrem de vulnerabili în faţa microundelor”, avînd o rată de absorbire de 3 ori mai mare, decît cea valabilă pentru un adult,  afirmă Lilia Stratulat, medic endocrinolog. „Telefoanele mobile favorizează dezvoltarea  unor grave afecţiuni ale sistemului neurologic şi chiar neuroendocrin, afecţiuni din care rezultă încetinirea reflexelor sau a gândirii, insomnii, modificarea compoziţiei chimice a sîngelui, afectarea nervilor, tulburări de comportament şi stări epileptice la copii. Scăderea imunităţii organismului este un alt rezultat al acţiunii microundelor emise de telefoanele mobile, căci acestea pot afecta capacitatea celulelor albe de a-şi îndeplini rolul de apărători ai organismului în lupta cu diverşi viruşi şi infecţii. Alte efecte secundare rezultate ca urmare a utilizării telefoanelor mobile pot fi: durerile de cap, oboseala, schimbări ale stării de spirit, depresii, dificultăţi de concentrare, ameţeala, somnolenţa, mâncărimi ale urechii, tulburări de vedere şi auz, pierderi temporare de memorie, senzaţii de arsură a pielii, ţiuituri”, a menţionat Lilia Stratulat. Întrebaţi ce loc ocupă telefonul mobil în viaţa lor şi cît de precauţi sînt atunci cînd apelează la serviciile lui, cîţiva cetăţeni ne-au declarat :

Veronica, 34 de ani, or. Hânceşti: „Ştiu că telefonul mobil are multe efecte negative asupra organismului uman, dar în ciuda avertismentelor medicilor, nu văd cum m-aş putea descurca fără acest aparat. În măsura posibilităţilor, încerc să reduc numărul de contacte telefonice şi să petrec cît mai puţin timp în preajma lui, căci ţin foarte mult la sănătatea mea. Dacă, cu trecerea timpului, se va dovedi că telefonul mobil constituie un pericol enorm pentru populaţie, voi renunţa, la el, pentru că mai scumpă decât sănătatea nu e nimic pe lume”.

Mariana Brăileanu, 24 de ani, casieriţă, or. Şoldăneşti„În zilele noastre, celularul este un lucru de care nu te poţi lipsi dacă vrei să reuşeşti în toate şi să-ţi rămînă timp liber şi pentru tine. Ştiu şi sînt conştientă de riscul pe care mi-l asum atunci cînd folosesc telefonul mobil sau îl am în preajmă, dar dacă m-aş desparte de el, cred că spiritual m-aş simţi mai prost”.

Nina Plotean, bugetară, 52 de ani, or. Chişinău: „Nu fac parte din categoria persoanelor care nu s-ar putea dezice de serviciile telefoniei mobile. Din contra, impactul nociv al acestui aparat, constat de mai multe studii ştiinţifice, m-a motiva pe parcursul a mai bine de doi ani să utilizez telefonul mobil doar în situaţii de urgenţă. În aşa fel, îmi asum responsabilitatea pentru sănătatea mea şi a familiei mele şi reduc riscul de îmbolnăvire”.

Îngrijorată de părerile contradictorii ale cetăţenilor faţă de influenţa telefoanelor mobile şi de atitudinea neglijentă a oamenilor în asumarea responsabilităţii atît faţă de propria sănătate cît şi faţă de sănătatea celor din jur, Lilia Stratulat a înaintat un set de recomandări întru înlăturarea factorilor de risc şi reducerea cazurilor de îmbolnăviri ca urmare a utilizării celularelor:1 Reduceţi la minimum folosirea telefoanelor mobile şi evitaţi să le purtaţi la curea sau în zona pieptului.  2 Evitaţi să vorbiţi perioade lungi la telefonul mobil.  3 Evitaţi să folosiţi telefonul mobil cînd vă aflaţi la volan, pentru că în automobil radiaţiile sînt amplificate. 4 Pe durata nopţii deconectaţi telefonul mobil sau evitaţi să-l plasaţi în preajmă. 5 Nu uitaţi: la conectare, aparatul emite la capacitate maximă. Iată de ce se recomandă să duceţi aparatul la ureche doar atunci cînd a fost stabilit contactul cu persoana apelată.  6 Intensitatea radiaţiilor creşte şi atunci cînd legătura telefonică e de slabă calitate. Dacă vă permite situaţia, schimbaţi locul în care vă aflaţi, ca să puteţi îmbunătăţi calitatea semnalului.

Timpul Si Distanta

Posted in Versuri de 5 stele with tags on Octombrie 11, 2008 by crinapopa

-y4I6fzc7uM

O prapastie cit lumea/ntreaga e/ntre noi
Si de dorul tau mi se usuca inima
Timpul si distanta ieri ne/a izolat pe amindoi
Timpul si distanta intr/o zi ne va impreuna.
Un blestem, un imposibil greu de alungat
Zace/n gindul meu de cind te/am intilnit
Timpul si distanta, ieri cu soarta noastra s/a jucat
Timpul si distanta astazi ne/a zimbit
O seninatate/n suflet si/o durere/n vis
O speranta inrobita de o lipsa/amara
Timpul si distanta ieri pe toate le/a ucis
Timpul si distanta o sa faca intr/o zi toate sa reapara
Un sarut, rivnit cu pofta unui om infometat
E un vis pe care impreuna il traim
Timpul si distanta, ieri de/acel sarut ne/a/ndepartat
Timpul si distanta azi ne/ndeamna sa/l gasim
Si chiar daca intre noi o vesnicie sta nestingherita
Si pamintul lumii ne desparte ca un zid de neurcat
Timpul si distanta nu ma va opri sa/ti fiu iubita
Timpul si distanta nu imi vor lasa in suflet un dor blestemat

(dedic aceasta poezie sufletului meu pereche –  IVAN Bîrca)

Copilarie

Posted in Versuri de 5 stele with tags , on Octombrie 7, 2008 by crinapopa

e8f99cb654132eff6190ad73173364b9

Copilărie, tu – ecou al clipelor de miere
Mi-aş fi dorit să nu mă părăseşti nicicînd,
Să fii pe veci a sufletului meu avere,
Să fac cu tine-un tainic legămînt.
Copilărie, tu – senină zi de primăvară,
Îndură-te de-al meu destin posomorît,
Nu mă lăsa să gust din viaţa cea amară,
Nu mă lăsa la braţul anilor viteji să stau înlănţuit.
Copilărie, tu – grădină cu parfum de acadea,
Nu-mi strîănge sufletul în colivia timpului grăbit,
În urma ta, te rog nu mă lăsa,
Mai dă-mi o şansă să fiu fericit.

Cristina Popa

Povestea unui pui de om ce şi-a uitat copilăria acasă

Posted in Reportaj with tags , on Octombrie 7, 2008 by crinapopa

fet

Dintre toate activităţile ce stau notate, cu grijă, în agenda noastră casnică şi pe care orice gospodină le respectă întocmai ca pe nişte canoane bisericeşti, cumpărăturile se dovedesc aproape întotdeauna cea mai obositoare şi mai stresantă activitate. Cu siguranţă, mulţi dintre voi aţi trăit pe pielea voastră experienţa numită „a face piaţă”. Vă mai amintiţi cozile interminabile, preţurile pipărate aranjate la vedere pe orice tarabă, sacoşele grele pline-ochi cu produse, cumpărătorii grăbiţi, gata să te doboare din mers sau vînzătorii de o amabilitate dubioasă? Toate astea, de voie de nevoie, fac parte din realitatea noastră cotidiană, şi, mai ales, din realitatea celor care nu-şi permit luxul de a se aproviziona cu produse alimentare în magazinele de calibru din ţară.
De cele mai multe ori, o raită prin piaţă, mai ales pe timpul caniculei, ne pune nervii la încercare şi ne lasă complet debusolaţi. Cam aşa m-am simţit şi eu într-una din zilele precedente cînd am decis să-mi îndestulez frigiderul cu cîteva kilograme de fructe şi legume proaspete, menite să-mi potolească pofta pentru deliciile vitaminoase ale acestei veri. Ca orice cumpărător cu o bogată experienţă în spate, am tras, mai întîi, cu ochiul la preţurile afişate la tarabe şi am încercat să văd în ce măsură marfa expusă la vitrină corespunde cu preţul perceput de vînzători. Sezonul ieftinirilor nu-şi intrase în drepturi aşa că m-am mulţumit să iau cîte puţin din toate, fără a arunca o căruţă de bani pe fereastră.

Ajunsă în dreptul unei tarabe cu legume, îmi pregătesc o sacoşă încăpătoare şi cer vînzătorului să-mi cîntărească 2 kg de morcovi. Oricît nu ar părea de straniu, în tot acest timp, ochii mei au fost atraşi ca un magnet de marfa expusă şi nu s-au lăsat, măcar pentru o fracţiune de secundă, ademeniţi de chipul vînzătorului. O voce catifelată, angelică răsunată de cealaltă parte a tarabei mi-a pescuit privirile cît ai clipi: „2 kg aţi spus?”.      Pentru cîteva clipe am rămas fără cuvinte: în calitate de vînzător era un pui de om, o fetiţă drăgălaşă căreia nu i-aş fi dat mai mult de 10 anişori. Acest copil îşi intrase, fără nici o ezitare, în rol şi se descurca de minune, încît nu găseai nici un motiv să spui că percepuse totul ca pe o joacă „de-a magazinul”. Isteaţă, hotărîtă, zgîrcită la vorbă şi la zîmbete, mica vînzătoare ţinea morţiş să găsească legumele potrivite pentru ca cîntarul să nu indice nici mai mult, nici mai puţin de 2 kg: „Morcovul ăsta e prea mare!”, „Ăsta e prea mic!”, „Nici ăsta nu-i bun!”, „Poate acest morcov?”, „Nu!”, „Of, ia să vedem dacă ăsta s-ar potrivi”, „2 kg , în sfîrşit!”.

Mă aşteptam să-i sară cineva în ajutor, dar se pare că cei pe care îi însoţise pînă aici(fie ei părinţi, bunei sau simple cunoştinţe) nu au pus la îndoială, nici pentru o clipă, calităţile ei de vînzătoare înnăscută şi au lăsat-o să-şi vadă de treabă în voie. „Poftim 2 kg de morcovi”, „În total fac16 lei”, „Mulţumim pentru cumpărături” – acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat puiul de om ce – şi însuşise ca un actor profesionist rolul de vînzătoare.

Am privit-o cu seninătate, în încercarea de a-i găsi pe chip vreun zîmbet pitit în colţul gurii sau nişte licurici în ochişorii ei albaştri ca cerul senin de primăvară, dar toate astea îi lipseau cu desăvîrşire. Probabil era obosită de munca cu care se logodise în această vacanţă de vară sau poate împrumutase de la ceilalţi vînzători masca unui om matur, asaltat de grijile vieţii şi de gîndul de a-şi cîştiga cît mai cinstit existenţa.

Cristina Popa