Povestea unui pui de om ce şi-a uitat copilăria acasă

fet

Dintre toate activităţile ce stau notate, cu grijă, în agenda noastră casnică şi pe care orice gospodină le respectă întocmai ca pe nişte canoane bisericeşti, cumpărăturile se dovedesc aproape întotdeauna cea mai obositoare şi mai stresantă activitate. Cu siguranţă, mulţi dintre voi aţi trăit pe pielea voastră experienţa numită „a face piaţă”. Vă mai amintiţi cozile interminabile, preţurile pipărate aranjate la vedere pe orice tarabă, sacoşele grele pline-ochi cu produse, cumpărătorii grăbiţi, gata să te doboare din mers sau vînzătorii de o amabilitate dubioasă? Toate astea, de voie de nevoie, fac parte din realitatea noastră cotidiană, şi, mai ales, din realitatea celor care nu-şi permit luxul de a se aproviziona cu produse alimentare în magazinele de calibru din ţară.
De cele mai multe ori, o raită prin piaţă, mai ales pe timpul caniculei, ne pune nervii la încercare şi ne lasă complet debusolaţi. Cam aşa m-am simţit şi eu într-una din zilele precedente cînd am decis să-mi îndestulez frigiderul cu cîteva kilograme de fructe şi legume proaspete, menite să-mi potolească pofta pentru deliciile vitaminoase ale acestei veri. Ca orice cumpărător cu o bogată experienţă în spate, am tras, mai întîi, cu ochiul la preţurile afişate la tarabe şi am încercat să văd în ce măsură marfa expusă la vitrină corespunde cu preţul perceput de vînzători. Sezonul ieftinirilor nu-şi intrase în drepturi aşa că m-am mulţumit să iau cîte puţin din toate, fără a arunca o căruţă de bani pe fereastră.

Ajunsă în dreptul unei tarabe cu legume, îmi pregătesc o sacoşă încăpătoare şi cer vînzătorului să-mi cîntărească 2 kg de morcovi. Oricît nu ar părea de straniu, în tot acest timp, ochii mei au fost atraşi ca un magnet de marfa expusă şi nu s-au lăsat, măcar pentru o fracţiune de secundă, ademeniţi de chipul vînzătorului. O voce catifelată, angelică răsunată de cealaltă parte a tarabei mi-a pescuit privirile cît ai clipi: „2 kg aţi spus?”.      Pentru cîteva clipe am rămas fără cuvinte: în calitate de vînzător era un pui de om, o fetiţă drăgălaşă căreia nu i-aş fi dat mai mult de 10 anişori. Acest copil îşi intrase, fără nici o ezitare, în rol şi se descurca de minune, încît nu găseai nici un motiv să spui că percepuse totul ca pe o joacă „de-a magazinul”. Isteaţă, hotărîtă, zgîrcită la vorbă şi la zîmbete, mica vînzătoare ţinea morţiş să găsească legumele potrivite pentru ca cîntarul să nu indice nici mai mult, nici mai puţin de 2 kg: „Morcovul ăsta e prea mare!”, „Ăsta e prea mic!”, „Nici ăsta nu-i bun!”, „Poate acest morcov?”, „Nu!”, „Of, ia să vedem dacă ăsta s-ar potrivi”, „2 kg , în sfîrşit!”.

Mă aşteptam să-i sară cineva în ajutor, dar se pare că cei pe care îi însoţise pînă aici(fie ei părinţi, bunei sau simple cunoştinţe) nu au pus la îndoială, nici pentru o clipă, calităţile ei de vînzătoare înnăscută şi au lăsat-o să-şi vadă de treabă în voie. „Poftim 2 kg de morcovi”, „În total fac16 lei”, „Mulţumim pentru cumpărături” – acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat puiul de om ce – şi însuşise ca un actor profesionist rolul de vînzătoare.

Am privit-o cu seninătate, în încercarea de a-i găsi pe chip vreun zîmbet pitit în colţul gurii sau nişte licurici în ochişorii ei albaştri ca cerul senin de primăvară, dar toate astea îi lipseau cu desăvîrşire. Probabil era obosită de munca cu care se logodise în această vacanţă de vară sau poate împrumutase de la ceilalţi vînzători masca unui om matur, asaltat de grijile vieţii şi de gîndul de a-şi cîştiga cît mai cinstit existenţa.

Cristina Popa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: