Limba – comoara cea mai de preţ a unui popor

Nu există nimic mai de preţ pentru un popor decât graiul matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră întregul neam şi suflarea în care se contopeşte sufletul român. Prin graiul pe care-l vorbeşte fiece popor ajunge să-şi dezvelească întreaga sa făptură lăuntrică şi spiritul său patriotic în faţa neamurilor străine, dovedindu-le celor din urmă şi un motiv demn de mândrie şi admiraţie atât pentru generaţiile actuale, cât şi pentru generaţiile viitoare. Calitatea de nepreţuit a graiului matern se explică prin harul ei de a oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate bucuriile şi tristeţile ei, victoriile şi înfrângerile trăite, visele realizate şi speranţele spulberate de împrejurările nesigure prin care i-a fost sortit să treacă. În graiul matern se-ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor cu care suntem înfrăţiţi încă de la naştere, iată de ce oamenii au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară care nu are vre-un preţ de vânzare sau cumpărare, dar, în schimb, poate fi moştenită, păstrarea şi cultivată cu sfinţească dacă nu din respect pentru strămoşii care i-au dat suflu, culoare şi aripi, măcar din respect pentru tine însuţi, pentru ceea ce eşti azi, graţie zilei de ieri.

În concluzie, graiul matern e şansa fiecărui popor de a fi o personalitate pe arena mondială, şansa lui la existenţă continuă, precum şi la rezistenţă în faţa uraganelor devastatoare ale popoarelor barbare, lipsite de identitate şi spirit naţionalist. Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-ţi respecţi limba, e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât pretindem că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie căreia îi suntem devotaţi cu tot sufletul.   

CRISTINA POPA