Arhivă pentru aprilie 12, 2010

Viaţa sexuală a Femeii Leu

Posted in Horoscop, LOvE & sEx with tags on aprilie 12, 2010 by crinapopa

Ea nu îl aşteptă pe bărbat în mijlocul drumului, având cnvingerea că orice bărbat trebuie să se considere fericit că o va avea. Femeia Leu nu vede de ce ar trebui să-l ademenească. Îi place ceea ce se numeşte jocul nevinovat de-a dragostea. Nu tânjeşte după bărbat, este prea mulţumită de sine, spre a deveni agresivă sexual. Urmăreşte un singur scop: să fie admirată. Comportamentul ei lasciv, seducator este şi greoi. Are conştiinţa intuitivă, influenţează puternic bărbaţii. Un mic semn cu degetul şi ei se vor grăbi să-i facă pe plac. De fapt să-i stea la ordine, nefiind vorba de o invitaţie, pentru că nu-şi poate imagina că un bărbat ar îndrăzni să nu-i stea la ordine. Dacă un iubit înseamnă ceva pentru ea, poate să se aştepte să fie tratat regeşte. În propriul ei cămin crează o atmosferă de stralucire şi frumuseţe în care-şi tratează cu mărinimie musafirii.

Deşi se îmbracă strident, nu o face cu scopuri seducătoare, ci pentru a-şi manipula iubitul, şi asta este ceva diferit. Când a sosit momentul, începe să se dezbrace cu mişcări leneşe, cu voluptate – mai puţin pentru plăcerea lui decât pentru a ei. Vai de cel care înţelege greşit sau care încearcă să o posede repede cu forţa. Leoaica îşi va arăta ghearele. Nu are dorinţa de a fi originală sau inventivă la pat. Aşa i se pare simplu şi just. Dacă pasiunea ei se trezeşte spontan, devine o parteneră cu reacţii sexuale puternice şi cicatricele multor barbaţi dovedesc acest fapt. Atunci ea aşteaptă să fie lăudată.

Ea ştie că este o fiinţă cu o voluptate sănătoasa – regina pisicilor sălbatice. În actul sexual, încearcă să domine, dar se mulţumeşte în final cu egalitatea. Ca introducere îi place să-i fie atinse uşor obrazul, urechile şi gâtul. Îi place dacă bărbatul atinge cu limba interiorul coapselor ei. Metoda ei preferată este de a-l lăsa pe partener să străbată singur jumătate din drum pentru a se adapta apoi ritmului lui. Lumina trebuie să ardă, pentru ca iubitul să-i vadă trupul şi să se exprime în cuvinte de laudă vizavi de ea. Dorinţa ei bolnăvicioasă de a se expune are ca urmare preferinţa ei pentru poziţiile în care stă deasupra bărbatului, astfel încât acesta să admire frumuseţea trupului ei.

În poziţia aceasta îi place să se aplece astfel încât partenerul să apuce cu gura cât poate din sânii ei. Admiraţia partenerului e pentru ea o parte esenţială a actului sexual. Îşi alege cu grijă sutienul şi chiloţii ca să fie sigură că arată provocator. Poziţia ei naturală: pozitivă faţă de actul sexual, are o influenţă liniştitoare asupra unui partener lipsit de siguranţa bărbăţiei lui. Doar norocosul o va poseda pe ea. Egoismul ei poate lua şi forme extreme. Este supărată că trăieşte într-o lume a bărbaţilor, de aceea ea preia adesea rolul bărbatului în actul sexual.

Nu este greu de înţeles de ce multe dintre femeile leu sunt lesbiene. Savurează dacă bărbatul îi introduce limba, atunci ea dictează ritmul până la orgasm. Dorinţa ei de dominare o împinge adesea spre adolescenţi care vor fi răsplătiţi prin a fi iniţiaţi în minunile vieţii sexuale, făcând din ei adevăraţi prizonieri ai dragostei.

Cine a fost Împăratul Augustus ?

Posted in Anchete VIP with tags on aprilie 12, 2010 by crinapopa

Caius Octavianus s-a născut la 23 septembrie, anul 63 î.e. n., la Roma. Şi-a pierdut de timpuriu tatăl, motiv pentru care rolul principal în viaţa sa l-a jucat Iuliu Caesar, unchiul său. Mama sa – Atia l-a supravegheat cu atenţie până la atingerea majoratului. Plecând la război cu fii lui Pompeus, Caesar l-a luat cu sine în Spania, după care l-a trimis în oraşul Apollonia din Illira în vederea pregătirii campaniei împotriva dacilor şi parhienilor. În Apollonia, acesta a primit de la mama sa vestea despre asasinarea unchiului său Caesar, care după ce s-a dat citire testamentului se dovedise că-i lăsase nepotului său o treime din averea sa. Cea de-a patra parte din avere Caesar o promise poporului, ceea ce însemna că fiecărui cetăţean îi revenea câte 75 de drahme. Însă, Marc Antoniu puse stăpânire pe vistieria statului şi o golise.

Atunci Octavian decide să-şi vândă partea sa de moştenire, precum şi averea sa, pentru a le oferi cetăţenilor banii promişi de unchiul său. Imediat acesta a câştigat simpatia imperiului. În luna noiembrie a anului 43, a fost format triumviratul dintre Octavian, Antoniu şi Lepidus, care au luat oficial puterea în mânile lor pentru cinci ani. Aceştia au publicat proscripţiile – listele duşmanilor patriei care urmau să fie exterminaţi şi astfel s-au împlinit cuvintele profetice ale lui Caesar: „Dacă voi fi omorât, statul va fi cuprins de război civil”. În toamna anului 42, triumviratul a intrat în război cu asasinii lui Caesar: Brutus şi Cassius. Luptele s-au purtat pe teritoriul Greciei. Cassius a fost ucis, iar Brutus şi-a pus capăt zilelor. Triumviratul au devenit stăpânii statului şi temporar au împărţit ţinutul între ei. Antoniu şi-a luat partea cea mai bogată – provinciile de Est, Lepidus – Africa de Nord, iar Octavian – Spania, Italia, Galia şi Illiria. 

La scurt timp, poporul s-a arătat nemulţumit vizavi de Octavian ca urmare a situaţiei precare din ţinut. Între anii 41-40, în Italia a izbucnit războiul între Octavian şi Lucius Antoniu, fratele lui Marc Antoniu ajutat de Fulvia, soţia lui Marc Antoniu. Octavian a câştigat acest război. Octavian câştigase numele, nu şi caracterul unchiului său. Pe toţi acei care îi cereau îndurare îi întâmpina cu cuvintele: „Trebuie să mori!”. Când Marc Antoniu divorţează de Octavia şi o ia pe Cleopatra de soţie, neînţelegerile între Octavian şi Marc Antoniu reapar. Ambele tabere se pregăteau deschis de o ciocnire militară. Antoniu suferă înfrângere şi fuge de la locul luptei. Dezamăgit, acesta îşi pune capăt zilelor la câtva timp după. Octavian intră în Egipt, iar Cleoptra este făcută prizonieră. Acum Octavian nu mai avea rivali, iar în stat domnea pacea.

Acesta este numit imperator. În anul 27, Octavian renunţă la puterea supremă, la toate funcţiile sale şi anunţă restabilirea conducerii republicane. Acesta renunţă la postul său de dictator şi consul pe viaţă, mulţumindu-se cu titlul onorific de principe. Senatul i-a acordat titlul onorific Augustus – „glorificat de zei”. De atunci, împăratul romanilor a început să se numească Împăratul Caesar Augustus.