Arhivă pentru iulie 11, 2010

Ca să devină tată, C. Ronaldo a scos din buzunar 16 milioane de euro

Posted in Monden with tags on iulie 11, 2010 by crinapopa

16 milioane de euro, atât l-a costat pe celebrul fotbalist de origine portugheză – Cristiano Ronaldo rolul de tătic singuratic. Potrivit tabloidelor din Europa, atacantul lui Real Madrid a plătit o sumă atât de imensă mamei-surogat care i-ar fi adus pe lume un băieţel, cumpărându-i acestea tăcerea şi totodată lipsind-o de drepturile ei părinteşti asupra copilului. 16 milioane de euro au fost o nimica toată pentru jucătorul portughez, în condiţiile în care acesta primeşte anual un salariu de 13 milioane de euro – bani la care unii fotbalişti de talie medie nici nu îndrăznesc să viseze. Cu toate astea, presa internaţională este de părere că Ronaldo, s-ar putea să regrete cele întâmplate, întrucât odată cu venirea pe lume a primilui său copil, fotbalistul pare să-şi fi întâlnit şi marea dragoste – fotomodelul rus Irina, care l-ar fi putut face tătic pe Cristiano Ronaldo pe cale tradiţională, fără ca acesta să fie obligat să arunce în vânt ceva mai mult de un salariu anual.

De curând, fotbalistul a anunţat prin intermediul unui ziar portughez, că fiul său îi va purta numele – Cristiano Jr. Va fi băiatul la fel de celebru şi de talentat ca tatăl său ? Rămâne de văzut.

A murit masturbându-se cu un vibrator

Posted in LOvE & sEx with tags on iulie 11, 2010 by crinapopa

O cetăţeană din Marea Britanie a murit masturbându-se cu un vibrator.  Nicola Paginton în vârstă de 31 de ani a suferit un atac de cord în timp ce îşi satisfăcea poftele sexuale. Corpul neînsufleţit al femeii a fost găsit de prietenii acesteia în apartamentul în care aceasta locuia în vestul orăşelului Cirencester.  La faţa locului, poliţia au găsit un vibrator şi un calculator, pe care rula un film porno. Medicii legişti nu au constatat nici o afecţiune, care ar fi putut duce la decesul femeii. Potrivit acestora, moartea femeii a survenit ca urmare a emoţiile puternice şi a tensiunii ridicate induse de nivelul său de satisfacţie. Inima femeii nu a mai rezistat la ritmul alert cu care aceasta îşi satisfăcea poftele şi a cedat.

Sursa – lenta66.ru

Salutul – un semn de politeţe necesar

Posted in Psihologie with tags on iulie 11, 2010 by crinapopa

Felul în care obişnuieşti să saluţi oamenii ce îţi apar în cale, vorbeşte despre nivelul tău de politeţe, despre cei 7 ani de acasă pe care ţi i-au dat ori ba părinţii. Salutul se învaţă de la o vârstă fragedă. Mai întâi îl exersezi în familie cu oamenii alături de care ai crescut, după care obişnuieşti să-l practici la grădiniţă, şcoală, facultate, la serviciu şi în societate în general. Salutul  a devenit în zilele noastre un atribut specific doar persoanelor culte, persoanelor educate. Popoare din întreaga lume consideră salutul o modalitate prin care o persoană îşi manifestă respectul vizavi de semenii săi.  Istoria salutului există din timpuri străvechi. Încă, în Roma Antică, oamenii care se întâlneau faţă în faţă obişnuiau să-şi ureze sănătate, rostind celebra formulă de salut – „Salus”. Tot de atunci există şi obiceiul ca oamenii care se întâlnesc să-şi strângă mâna ca semn de salut şi totodată drept dovadă a sentimentului de bucurie rezultat din revederea celor doi.

Datul mânilor reprezenta iniţial un semn al prieteniei sincere, rezultat din formula mânilor curate, golite de arme. Un alt semn de salut este şi dusul mânei la frunte. Acesta datează din lume încă din Evul Mediu, când cavalerii participanţi la diverse întreceri îşi alegeau o domniţă a inimii lor, de dragul căreia se aruncau în lupte şi săvârşeau fapte eroice. Când întrecerile se încheiau, cavalerii victorioşi îşi ridicau trofeele, ducându-şi mâna la frunte. Printr-un asemenea gest, învingătorii ţineau să arate întregii mulţime adunate că-şi apără ochii de strălucirea frumuseţii aleselor inimilor lor.  Cu timpul, acest gest a început să fie luat drept un semn de respect, preluat şi practicat pe larg în cercul militarilor. Astăzi, în lume există o mulţime de forme de salut şi totodată o mulţime de convingeri cu privire la acest fenomen. Spre exemplu, mai multe popoare obişnuiesc să creadă că este de datoria sexului tare să salute primii persoanele de gen feminin care le ies în cale. De obicei, bărbaţii salută sexul frumos, scoţându-şi pălăria cu mâna opusă părţii în care se află persoana salutată, făcând o uşoară înclinare, sărutându-le acestora mâna doar în cazul în care acestea au întins-o din timp. Sărutatul mânii se admite doar în încăperi, nicidecum în natură sau pe stradă. De asemenea, bărbatul nu se cuvine să sărute mâna unei femei ca semn de salut dacă aceasta poartă mănuşi.

 Tradiţia spune că în cazul în care bărbatul nu poartă pălărie, fie are mânile ocupate, acesta nu este obligat să-şi dezvelească capul ca semn de salut. În timpul sărutului nu se admite să se ţină mânile în buzunar şi nici să se fumeze. Dacă se întâlnesc doi bărbaţi, se cuvine ca cel mai tânăr să-l salute pe cel mai în vârstă, subalternul să-şi salute şeful, cel din transport pe cel din stradă. Totuşi dacă nu se respectă aceste reguli nu ezitaţi să salutaţi primul, întrucât salutul e un semn de politeţe, de bun-simţ – iar acest fapt nu are decât să vă îmbunătăţească imaginea.

Dacă un bărbat întâlneşte un cunoscut însoţit de o doamnă(domnişoară), se cuvine ca acesta să-i salute ăe amândoi. De asemenea, bărbatul care însoţeşte o femeie salutată, are datoria să răspundă şi el la salut. Bunul-simţ spune că trebuie să adresăm formule de salu atunci când intrăm sau ieşim din ascensor, în compartimentul de tren, într-o instituţie sau într-un magazin. Nu se salută doar persoanele necunoscute întâlnite la întâmplare pe stradă sau într-un alt loc.

Dacă o femeie se adresează cu probleme de serviciu în biroul unui bărbat, se cuvine ca acesta s-o întâlnească în picioare, să-i ofere un scaun şi să nu ia loc înaintea ei. Când femeia se va ridica în picioare cu intenţia de a pleca, bărbatul se cuvine să se ridice împreună cu aceasta şi apoi să o conducă până la uşă, deschizându-i uşa când e momentul. Bărbaţii se ridică în picioare ori de câte ori salută pe cineva.

Femeile, însă se ridică în picioare doar atunci când salută o persoană în vârstă faţă de care nutresc un respect deosebit. . În cadrul unui grup, ordinea în care se salută este următoarea: femeile se salută între ele, după care femeile se salută cu bărbaţii, iar la final – bărbaţii îşi dau mâna între ei. Dacă  grupul este numeros, se renunţă la salutul verbal şi se apelează la o uşoare înclinare de cap. Femeile pot reţine un bărbat pe stradă ca să schimbe cu acesta câteva vorbe, în schimb bărbaţii nu se cuvine să procedeze astfel decât doar dacă între cei doi nu există o relaţie specială, fie sunt colegi, iubiţi, rude sau prieteni.

Există o mulţime de formule de salut: „Bună dimineaţa”, „Bună ziua”, „Bună seara”, „Bună”, „Salut”, „Noroc”, „Să trăiţi!”, „Respectele mele”. În lumea bună, nu sunt agreate salutările prescurtate de genul – „neaţa” sau formulele de salut preluate din alte limbi – „Ciao”, „Hi”, „Hallo”, „Hola”, „Bonjour”. Un salut acceptabil întruneşte următoarele calităţi: este decent, este sobru, cuviincios, nu dă impresia că e rostit cu forţa sau din linguşeală, este politicos, prietenos, binevoitor .