Scrisoare către părinți

Copacii au înmugurit

Iar sorele în nori se-arată,

Părinții mi-au îmbătrînit

Tot așteptîndu-mă la poartă.

S-au scurs de-atunci un car de zile

De cînd plecat-am prin străini

Ne-au despărțit atîtea mile,

Ne-au mîngîiat străine mîini.

Atîtea doruri ne-au ținut

La pat, cu sufletul îmbolnăvit

Atîtea suferințe am avut,

Părinților, cît mi-ați lipsit.

Naiv am fost cînd v-am lăsat

Pentru o lume mai bogată,

Și dus am fost, entuziasmat

Cu inima de visuri beată.

Naiv am fost cînd am crezut

Că Banul este fericire,

De dragul lui am vrut să lupt,

Dar m-am ales cu amăgire.

Acum, inima mea tînjește

Cu triste, lungi păreri de rău,

Sufletul meu se necăjește,

Față de voi mă simt ateu.

Părinții mei, comoara mea!

Iertați-mă că am plecat,

Iertați-mă că inima,

Nu v-a ținut mereu de cald.

Autor – Cristina Popa  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: