Arhivă pentru Iulie, 2011

The last house on the left – un film de colecție

Posted in FILME de nota 10 with tags on Iulie 31, 2011 by crinapopa

O adolescentă de 17 ani pe nume Marie merge în vacanță împreună cu părinții ei departe de toată forfota orașului, într-o căsuță de vară izolată în munți. Ajunsă la fața locului, fata își roagă părinții să-i permită să meargă în vizită la o bună amică de-a ei – Paige. Cu această ocazie, Marie face cunoștință cu Justin, un adolescent consumator de droguri, care se oferă să le ducă pe fete la un concert rock. Pe drum, tînărul le invită în locuința sa pentru  se destinde cu cîte o porție de marijuana. Dar , pe neprins de veste îi sosesc acasă rudele(tatăl, unchiul și o prietenă de familie  – toți 3 fiind niște criminali psihopați, dați în căutare de poliție).

Astfel, Marie și Paige ajung sechestrate, amenințate, înjosite, iar orice încercare a lor de a fugi sfîrșește cu o bătaie zdravănă. Paige este ucisă cu sînge rece de față cu cea mai bună prietenă a sa, în timp ce Marie este violată de tatăl lui Justin care oricît și-ar dori să nu li se fi întîmplat nimic rău fetelor, nu are curajul să-și înfrunte părintele. La scurt timp după ce este violată, Marie găsesște puterea să se ridice de jos și să fugă înotînd, încasînd cîteva gloanțe în spate. Avînd probleme cu mașina, răufăcătorii se trezesc în fața casei lui Marie, acolo unde părinții ei le acordă primul ajutor, fiind siguri că cei 4 au fost victimele unui accident. Ba chiar îi și cazează pe durata nopții neștiind ce șerpi au primit în casă. Dar, în scurt timp, Marie tîrîș ajunge acasă, iar cu ajutorul lui Justin, părinții ei află că cei pe care î-au primit în casa lor cu atîta grijă le-au violat fata și era cît pe ce s-o omoare. Mînați de răzbunare și de dorința de a scăpa cu viață din această încurcătură, părinții lui Marie pun la cale un plan de a fugi pe timp de noapte, dar se trezesc ochi în ochi cu criminalii. Lupta pentru supraviețuire începe. Vor reuși să se salveze ? Răspunsul îl aflați vizionînd pelicula.

Autor – Cristina Popa    

Să vorbim despre iubire!

Posted in Casa sufletului with tags on Iulie 30, 2011 by crinapopa

Se zice că viața unui om capătă sens abia atunci cînd acesta își găsește jumătatea. Iubind ai impresia că toate îți sunt cu putință și nimeni nu-ți poate dezbrăca sufletul de cămașa fericirii, dar în realitate, iubirea nu-i decît o perdică frumoasă trasă în fața ochilor, o perdică pe care după o vreme o ferești și rămîi cu sufletul sfîșiat de durere. Am iubit și nu vreau să mai iubesc vreodată. Dragostea nu caută decît să ne complice viața. E un călău fără pic de milă. Un călău spre care alergăm orbi și-i punem la picioare viața noastră de parcă nu am mai avea trebuință de ea. În fața dragostei suntem umili și neputincioși. În prezența ei doborîm munți și atingem culmi. Devenim mai buni, mai iertători, mai plini de speranță și voie bună.  Și totuși, este sau nu dragostea un garant al împlinirii noastre sufletești fie un lucru care ne complică existența ? Avem noi sau nu trebuință de ea ? Am încercat să găsesc un răspuns la prietenii mei și uite cu ce fraze înțelepte m-am ales:

Liudmila :

Dacă ar fi totul perfect, n-ar mai fi interesant… ne-am plictisi…
Nici oamenii nu sunt ideali, nici dragostea nu înseamnă doar culoare roz şi nici viaţa nu este doar frumoasă şi uşoară… şi toate din acelaşi motiv, pentru a putea preţui ceea ce avem, dar şi pentru a ne trăi viaţa mai interesant!

Rodica:

Da, poate ca iubirea iti  complica viata, insa cel mai des iti emana momente de fericire si e singura care iti da puteri sa treci mai usor peste toate, dar stii si vb ceea, e rau cu rau, mai rau fara rau!, asa ca iubeste

După cum vedeți părerile oamenilor despre acest sentiment sunt împărțite. Cei ce iubesc, fără să sufere, plasează dragostea la rang de motor al vieții, pe cînd cei ce au suferit din dragoste fie mai suferă și acum și-au pierdut toată încrederea în acest sentiment. Pentru cei din urmă, unde mă plasez și eu, dragostea nu-i decît un joc dea v-ați ascunselea, cu lungi căutări și găsiri, cu bucurii și dezamăgiri, cu munți de neurcat și abisuri în care odată căzut, te trezești sclavul urii și al deznădejdei. 

Cristina Popa

35 de motto-uri după care se conduc moldovenii în viață

Posted in Casa sufletului with tags on Iulie 29, 2011 by crinapopa

  1. Dacă vrei să fii iubit, iubește!
  2. Iubește-te și lumea te va adora!
  3. Tot ce se face e spre binele nostru!
  4. Niciodată să nu fii singur!
  5. Ochii care nu se văd, se uită!
  6. Învață să învingi lacrima cu un zîmbet, chiar și atunci cînd doare!
  7. E un început în tot sfîrșitul !
  8. Mai bine e să fii invidiat decît compătimit!
  9. Prețuiește timpul, acesta e țesătura din care e croită viața!
  10. Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții care nu-l așteaptă!
  11. O simplă aventură trece în cîteva luni… O dragoste adevarătă nu trece niciodată, ea perpetua toata viața și înflorește continuu!
  12. Pur și simplu, nu mă interesează. Credeți ce vreți!
  13. Poveștile sunt frumoase, dar nu cred în ele.
  14. Nu ma uit în urmă ! Trecutul rămîne trecut.Unde am scuipat nu mai pup
  15. Traieste-ti viata fara a te gandi ce vor spune ceilalti despre tine, caci oricat vei incerca, nu vei reusi niciodata sa fii pe placul tuturor.
  16. Poți avea tot ce-ți dorești. Trebuie să vrei doar cu adevărat.
  17. Dacă vrei ceva în viață. Întinde mîna și ia-ți.
  18. Prețuiește ceea ce ai acum lîngă tine și nu te gîndi niciodată cum erau să stea lucrurile dacă la un moment dat făceai o altă alegere.
  19. Să nu faci din durerea altuia fericirea ta!
  20. Doamne, ajută!
  21. O singură persoană mă face fericit. Și această persoană e persoana pe care o iubesc.
  22. Dă șanse fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.
  23. Hai să trecem la fapte că de vorbe m-am săturat.
  24. Dacă viața nu-ți zîmbește, gîdil-o
  25. Fericirea te indulceste,incercarile te intaresc,tristetea te face mai uman, dar numai Dumnezeu te face sa mergi mai departe!
  26. Iubește-ți viața!
  27. După nori e soarele!
  28. Just Rock and Love!
  29. In fiecare dimineata ma uit in topul celor mai bogati oameni din lume…. daca nu ma vad printre ei, ma duc la munca!
  30. Nu iubi niciodată! Dragostea nu caută decît să-ți complice viața!
  31. Nu conteaza prin ce treci. Există întotdeauna o speranță!
  32. Ce puține lucruri știți și ce mult îi judecați pe alții.
  33. O femeie adevărată e cea care te faci să uiți de femeia perfectă!
  34. Ca sa fi fericit trebuie mai intai sa afli ce te face sa fii nefericit.
  35. Fie-ți frică de visele tale. Astfel ele vor deveni realitate.

Devizele au fost preluate de pe statutul moldovenilor notat pe rețeaua socială odnoklassniki.ru. 

Din gîndurile unei tinere

Posted in Casa sufletului on Iulie 29, 2011 by crinapopa

Luni.

Desteptătorul îsi face simțită prezența la primele ore ale diminetii. Mi-e o lene de nu mai pot. As vrea să trag plapuma peste cap si să-mi potolesc foamea de somn, asa cum o făceam în vremurile bune de altădată, în vremurile cînd nu mai aveam atîtea responsabilităti  si ceilalti nu asteptau de la mine maturitate în gîndire si actiune. As vrea să mă tolănesc în pat cît îmi poftește inima, să-mi sorb cafeaua linistită, fără nici o grabă, fără nici un gînd la ceea ce urmează să fac pe tot parcursul zilei. As vrea să mă pot bucura de lumina razelor de soare după geam, dar timpul e mult prea scurt, iar serviciul nu e dispus nici să aștepte si nici să admită vreo intirziere. Si-apoi pînă la serviciu mai sunt atîtea lucruri de făcut: pregătirea micului dejun, luarea mesei, spălarea veselei, curățarea danturei, aranjarea părului, machiajul, chititul în oglindă, curățarea încălțămintei, consultarea agendei… , iar eu deși nu am 10 mîni, ca să le reușesc pe toate, trebuie să mă descurc, pentru că sunt la vîrsta tinereții, vîrsta cînd totul îți reușește dacă ai voință.

Merg spre serviciu absentă la tot ceea ce se petrece în jurul meu. Mă gîndesc ce zi încărcată se anunță astăzi și-mi piere pofta de toate. Mutrele oțetite ale șefilor mă fac să stau cuminte în umbră și să-mi văd de treabă conștiincios. La amiază mai schimbăm cîteva bîrfe cu colegii de breaslă, mai glumim, ne mai împărtășim lucrurile frumoase sau triste care ni s-au întîmplat în ultimul timp și uite că ziua de muncă trece parcă mai cu spor. Seara, ajung acasă obosită și fără chef de nimic: nu-mi arde nici să gătesc, nici să spăl, nici să fac o plimbare, nici să citesc o carte. Nu vreau decît să fac o baie și să stau în intimitate, să-mi deconectez telefonul, să-mi pun capul pe pernă și să visez cu ochii deschiși la ceva plăcut. După ceva timp, realizez că mi-e foame și deja vrei nu vrei trebuie să mă ridic din pat si să-i dau de lucru domnului aragaz. Ca tipul să nu treacă monotop, includ radioul sau televizorul si mă informez asupra evenimentelor social-politice ale actualitatii. Pentru cei de vîrsta mea, informatia e o arma cu care poti cistiga multe batalii, iata de ce sunt curioasa sa le stiu pe toate. Spre seară simt nevoia să discut cu cineva. Îmi sun fericirea si-i propun să ieșim la o plimbare. Zis si făcut. Orele petrecute în doi sunt atît de pline de sentimentul că nu-mi lipseste nimic pe lumea asta si că timpul s-a oprit in loc pentru noi, pentru iubirea noastră. Sînt fericită. Fericită că-l am alături, fericită că mama nu mai sună să vadă cît mă mai rețin în oraș.

Marți

Acelasi desteptator, aceeasi lene de ieri îmi zice bună dimineata. Ca de obicei, mă grăbesc să le reusesc pe toate si-n rezultat, stomacul meu nu intelege de ce a avut parte, de-un mic dejun sau de o fărămitură de pîine si-o înghititură de cafea.  A mai răbda el pînă la amiază, eu si asa sunt în întîrziere și nu vreau să-mi dezamăgesc sefii. Sosesc la serviciu. Muncesc, muncesc si iar muncesc. Sefii sunt multumiti de mine, desi la început se nelinisteau pe seama experientei mele profesionale limitate si a statutului meu de începător în sfera muncii. Acum, cred că mai am putin si voi putea pretinde la o mărire de salariu, că la cît m-am spetit în ultimul timp, cred că nu e cazul să fiu refuzată. Of si salariul ăsta de-ar veni mai repede, că am atîtea planuri, unde si cum să-l investesc. Bani de-ar fi, că pofte si vise pe care să-i cheltui sînt ele cîtă frunză și iarbă! La amiază mă învoiesc de la serviciu, trebuie să dau o fugă la facultate. Sînt studentă la pedagogie, sectia cu frecventă redusă si aici ca si la serviciu trebuie să fac fată unor cerinte si sarcini importante, iar ca să reusesc, pentru început e suficient să frecventez orele si să încerc să intru în miezul cunoștintelor. Uneori mă gîndesc că studiile și serviciul îmbinate la un loc sunt peste puterile mele, dar dacă stau să mă gîndesc mai bine, părinții mei la vîrsta mea, aveau deja o familie, mă aveau pe mine, aveau un serviciu, se ocupau de gospodărie și cu toate astea se descurcau de minune. Deci, prin urmare, ceea ce fac eu nu e de cît un bun început pentru ceea ce va urma.

Miercuri

De azi mă apuc serios de carte. Am de învățat o mulțime de teme pentru sesiune și mi-e teamă că dacă nu o să le încep de pe acum să le învăț, o să-mi pierd bunul nume la facultate și totodată n-am să mai fiu mulțumită de mine însumi, n-am să mai am cu ce mă lăuda la rubrica realizări, pe care o întocmesc la fiece sfîrșit de an. Încep cu temele mai apropiate de suflet și de activitatea profesională, după care fac o trecere ușoară și la celelalte. Cu chiu cu vai o scot la capăt cu cîteva subiecte. Oboseala îsi spune cuvîntul, iar mie nu-mi rămîne decît să-i caut ac de cojoc. Am de ales între prieteni si  persoana dragă sufletului meu. Pe cine să sun, nu mă pot decide. Mi-e dor de toată lumea, dar cel mai mult si mai mult, mi-e dor de viață, de senzații tari, de nopți albe, de clipele în care nu eziți să afirmi că cu toate greutățile și grijile ei, viața e frumoasă și plină de sens. Păcat că plăcerile costă scump. În tinerețe, începi să prețuiești valoarea banului cîstigat si deja nu mai esti tentat sa-l arunci în vînt. 

Joi

La Universitate, toate bune si frumoase. E o plăcere să stau si să ascult profesori ale căror cunostinte le depăsesc cu mult pe ale mele. E o plăcere să încheg prietenii noi, să cunosc oameni a căror experientă de viată poate să-mi fie de mare ajutor. Singurul lucru care mă stresează e seminarul si evaluarea care se face la ore. Constientizez că pînă la urmă, nota nu e decît o formalitate, important e ceea ce îți rămîne în cap – cunoștințele, dar totuși, într-o oarecare măsură contează și nota, întrucît ea e un garant al reușitei de viitor, al accesului pe piața muncii. Și cum în zilele noastre niciodată nu ești mulțumit de jobul pe care îl ai, de salariul oferit, întotdeauna tinzi spre ceva mai bun, iar dacă mai ai și puțină îndrăzneală nu te limitezi doar în a aștepta să-ti pice din cer o ofertă de muncă mai avantajoasă, ci o cauti insistent, pînă nu dai de ea. Eu sînt multumită de cunostintele mele, mai putin multumită sunt, insă de realizările mele. Cum n-ai da 24 de ani e o vîrstă la care unii au deja propria familie si chiar un copil, de ce nu. Eu, însă nu mă am decît pe mine, cu bune și cu rele. Restul or să vină la timpul lor, sînt sigură de asta. Or să vină atunci cînd o să fiu pregătită să-mi asum noi responsabilități, obligații, roluri, cum ar fi cel de soție și mamă.  

Vineri

Sfîrșitul de săptămînă e preferatul meu. De ce ? Pentru că de obicei, vinerea ori că am eu senzația, ori că în realitate e asa, timpul trece mai usor si mai plăcut. La un pas de week-end mă simt mai motivată să-mi finisez treaba la serviciu mai repede. Si chiar de o fac mai superficial decît în celelalte zile ale săptămînii, nu mă simt asa stresată ca urmare a evenimentelor de peste zi. Seara o dedic aceluiasi suflet-pereche, omului care mă înțelege, mă iubeste si mă face fericită. Petrecem timpul într-un mod banal: discutăm, ne plimbăm, navigăm pe net, vizionăm un film, si de fiecare dată am sentimentul unei satisfactii de nedescris. E un lucru care nu se explica in cuvinte. Un lucru, pentru care la virsta mea sint dispusa să fac mari sacrificii.

Week-end

In sfîrșit dorm pe săturate! Reusesc să o fac si pe gospodina, dar totodată găsesc timp suficient si pentru invătat si pentru distractii si pentru  lucruri care îmi bucură sufletul. Sînt o sclavă a tineretii, iar fiece zi din viata mea e un fragment de roman , in care găsesti si dramă si romantism si tragedie si comedie si cîte mai cîte. Sunt la vîrsta la care învăt să fiu înteleaptă, iar întelepciunea mea se rezumă la 2 cuvinte: dragoste si muncă. Acestea sunt idealurile prezentului meu si garantul viitorului meu prosper, la temelia căruia pun zi de zi cîte o piatră.         

Autor – Cristina Popa

Cere-mi dragostea

Posted in Versuri de 5 stele with tags on Iulie 28, 2011 by crinapopa

Cere-i cerului o stea

Și el te va refuza,

Cere-mi mie dragostea

Și voi fi pe veci a ta.

Cere-i cîmpului o floare,

Ți-o va da cu jale mare,

Cere-mi mie un sărut,

Ți-l voi da, nici nu mă uit.

Cere-i vieții o plăcere,

Îți va da un strop de miere,

Cere-mi mie lumea toată

Ți-o voi da cu inima curată.

Autor – Cristina Popa

Stresul pe durata sarcinii – pericol de îmbolnăvire cu astmă a viitorului bebeluș

Posted in Sănătate with tags , , , on Iulie 27, 2011 by crinapopa

O sarcină stresantă predispune la îmbolnăvirea copilului cu astmă. La această concluzie a ajuns un grup de cercetători din Columbia, citați de LiveScience.com.  Oamenii de știință au examinat perioada de sarcină a mai multor femei afroamericane și dominicane, locuitoare a regiunilor urbane și suburbane. Studiul a luat în calcul factorii psihologici și stresul resimțit de femeile însărcinate pe durata sarcinii, cît și influența acestuia asupra sănătății viitorului bebeluș. Astfel, s-a constatat că, o sarcină marcată de stres și neliniște poate predispune copilul la îmbolnăvirea cu astmă în 70% din cazuri.

Îmbolnăvirea cu astmă mai este favorizată de utilizarea de către mamă a Paracetamolului și antibioticelor, nerespectarea igienei, consumul de tutun. 

Femeile înalte sunt mai predispuse la îmbolnăvirea cu cancer

Posted in Sănătate with tags , on Iulie 22, 2011 by crinapopa

Femeile înalte sunt mai predispuse la maladii cancerigene comparativ cu femeile scunde sau cele cu înălțimi medii. La această concluzie a ajuns un grup de cercetători  de la Universitatea din Oxford, citat de publicația The Independent.  Oamenii de știință au concluzionat acest fapt  în urma unui studiu, care a stabilit că cazurile de îmolnăvire cu cancer au fost diagnosticate cu 1/3 mai mult la femeile înzestrate de la natură cu o înălțime ca cea a manechinele(1.75-1.90 m), comparativ cu femeile scunde. Potrivit cercetătorilor, riscul îmbolnăvirii cu cancer crește cu 16%, la fiece 10 cm din înălțime. Acest fapt este valabil pentru femei, iar oamenii de știință pretind că ar putea fi caracteristic și bărbaților.