Arhivă pentru iulie 30, 2011

Să vorbim despre iubire!

Posted in Casa sufletului with tags on iulie 30, 2011 by crinapopa

Se zice că viața unui om capătă sens abia atunci cînd acesta își găsește jumătatea. Iubind ai impresia că toate îți sunt cu putință și nimeni nu-ți poate dezbrăca sufletul de cămașa fericirii, dar în realitate, iubirea nu-i decît o perdică frumoasă trasă în fața ochilor, o perdică pe care după o vreme o ferești și rămîi cu sufletul sfîșiat de durere. Am iubit și nu vreau să mai iubesc vreodată. Dragostea nu caută decît să ne complice viața. E un călău fără pic de milă. Un călău spre care alergăm orbi și-i punem la picioare viața noastră de parcă nu am mai avea trebuință de ea. În fața dragostei suntem umili și neputincioși. În prezența ei doborîm munți și atingem culmi. Devenim mai buni, mai iertători, mai plini de speranță și voie bună.  Și totuși, este sau nu dragostea un garant al împlinirii noastre sufletești fie un lucru care ne complică existența ? Avem noi sau nu trebuință de ea ? Am încercat să găsesc un răspuns la prietenii mei și uite cu ce fraze înțelepte m-am ales:

Liudmila :

Dacă ar fi totul perfect, n-ar mai fi interesant… ne-am plictisi…
Nici oamenii nu sunt ideali, nici dragostea nu înseamnă doar culoare roz şi nici viaţa nu este doar frumoasă şi uşoară… şi toate din acelaşi motiv, pentru a putea preţui ceea ce avem, dar şi pentru a ne trăi viaţa mai interesant!

Rodica:

Da, poate ca iubirea iti  complica viata, insa cel mai des iti emana momente de fericire si e singura care iti da puteri sa treci mai usor peste toate, dar stii si vb ceea, e rau cu rau, mai rau fara rau!, asa ca iubeste

După cum vedeți părerile oamenilor despre acest sentiment sunt împărțite. Cei ce iubesc, fără să sufere, plasează dragostea la rang de motor al vieții, pe cînd cei ce au suferit din dragoste fie mai suferă și acum și-au pierdut toată încrederea în acest sentiment. Pentru cei din urmă, unde mă plasez și eu, dragostea nu-i decît un joc dea v-ați ascunselea, cu lungi căutări și găsiri, cu bucurii și dezamăgiri, cu munți de neurcat și abisuri în care odată căzut, te trezești sclavul urii și al deznădejdei. 

Cristina Popa