Trec anii și-n zăpada lor ți-e păru învelit,
Iubită mamă, așteptarea te apasă,
Brăzdat îți e obrazul de un dor cumplit,
Ce-l simt de-atîtea zile cum mă cheam-acasă.
Nu plînge, lasă grijile deoparte,
Sînt bine aici, curînd voi reveni,
Nu sta în pragul casei cu privirea hăt departe,
Am să mă-ntorc, promit că într-o zi așa va fi.
Nu-ți rupe sufletul cu –această lungă depărtare,
Privește-mi poza, cum o fac și eu de-atîtea ori,
Cînd lipsa ta îmi rupe soarele din viață și mă doare,
Că au ajuns străinii să îmi fie-aici frați și surori.
Iubită mamă, gîndu-mi zboară iar acasă,
Mi-e dor să te sărut și într-o-mbrățișare să te învelesc,
De-aici, de unde-ți scriu un dor cumplit în pace nu mă lasă,
Iubită mamă, dac-ai ști cît te iubesc ….
Autor – Cristina Popa
