Arhivă pentru septembrie 10, 2011

Gîndurile unui preșcolar

Posted in Casa sufletului with tags , on septembrie 10, 2011 by crinapopa

E dimineata devreme. Mami și tati, iar s-au sculat odată cu găinele, de parcă ar fi de pe altă planetă. Atunci cînd mi-e mie somnul mai dulce, atunci li se deschide lor pofta să mă ducă la grădiniță. Mă fac că nu-i aud, trag plapuma peste cap și-mi continui somul, dar totodată, cu coada ochiului le urmăresc reactia. Mami insistă să mă scol din pat, iar Tati îmi promite, că dacă merg azi la grădiniță, duminică mă va duce la zoo. Stiu eu prea bine cum se tin ei de cuvînt. De la Anul Nou îmi tot promit si promit, ba că mă duc la pizza, ba la teatru, ba că-mi iau o bicicletă, ba că-mi iau un cătel, dar de fiece dată promisiunile promisiuni rămîn. Oamenii mari sunt mereu ocupati cînd e vorba de distractie, iar daruri nu fac decît cu ocazii deosebite, că dă mă rog … banii nu se fac cu ciocanul cum zic ei. Mai lenevesc putin și mă scol din pat. Văd că nu li s-a înmuiat deloc  inima. Prin urmare, de voie de nevoie azi merg la grădinită. De fapt, asi putea încerca si tactica cu plînsul isteric, dar mă tem că o să mă obosesc degeaba. La noi în casă, mama e sefa si dacă ea a zis că merg la grădinită azi, atunci, așa rămîne. 

Mă spăl pe ochisori, după care iau micul dejun. Mami mi-a pregătit  un terci din orez. Of, iar terci… Cînd mă voi trezi oare să găsesc la micul dejun o tortă mare si gustoasă ? Cu chiu cu vai duc lingura la gură, uitîndu-mă ce mult mi-a mai rămas în farfurie. Mami îmi dă de înteles că suntem în întîrziere și trebuie să iuțesc pasul. Ușor de zis, atîta timp cît terciul ăsta trebuie să-l mănînc eu și nu ea. Tati se oferă să mă hrănească. „Hai,campionule, o lingurită pentru tati, una pentru mami, alta pentru buni …” si uite asa încet-încet o scoatem la capăt. Huuuu, am mîncat tot din farfurie si după cum zice tati ar trebui să cresc mare. Trag o fugă să mă privesc în oglindă. Nu prea văd vreo schimbare. Dar dacă stau să mă uit mai bine parcă … parcă muschii bratelor îmi sunt mai umflați.  Dacă o să o tin tot asa, în scurt timp o să ajung ca Supermen. Abia astept să văd ce mutre vor face băietii din mahala cînd m-or vedea.

Mami mă ajută să mă îmbrac, iar mie nu-mi convine treaba asta. Îi zic că mă descurc si singur, pentru că sunt băiat mare deja si nu are de ce să mă trateze ca pe un bebe. Ea rîde cu poftă. Rîde de mine, pentru că stie, că de obicei noptile, cînd mi-e frică, vin lîngă ea, ca să nu mă pape nenea lupu. Atunci nu sînt nici pe departe băiat mare. Atunci sînt băiatul mamei … Și chiar de tatei nu-i prea place că sînt un băiat fricos, n-am ce-i face. La sigur, îi seamăn cuiva din neamul lui că si el de cîte ori îl ceartă mama, fuge la vecini. 

Asadar sînt gata de grădinită. Mami mă ia de mînută si ne pornim la drum. Chiar de grădinita e la 2 pasi de casă, pentru mama drumul tine o veșnicie. De ce ? Pentru că sînt curios să le știu pe toate, iar mama nu mai știe ce minciunele să mai inventeze ca să îmi potolească mie setea de cunoaștere. O întreb de ce Soarele e galben, de ce oamenii nu pot zbura ca păsărele, de ce ninge doar iarna si lista poate continua. Uneori, mami dă neputincioasă din umeri, răsuflînd usurată abia cînd păsim pragul grădinitei. Nu-i plac ei întrebările mele, dar nici mie grădinita nu mi-e pe plac, așa că vrei nu vrei trebuie să le facă fată. Si uite-ne am ajuns. Educatoarea cu un zîmbet plin de bunătate ne iese în întîmpinare. Uneori mă întreb de ce oare fiinta asta blîndă nu e mama mea. Ea nu-i plictisitoare ca mama, ea nu se supără la fiece trăsnaie pe care o fac, ea are mereu timp să se joace cu noi.  Nici nu apucă bine mama să plece, că o opresc din drum si o întreb peste cît timp vine să mă ia acasă.  8 ore fără cuibusorul meu plin de nebunii, fără prietenii mei din mahala, atît am de suportat. 8 –  e-o cifră mare din cîte îmi amintesc. Deci, s-ar putea să dureze o vesnicie…  Că tare grea mai e viata de copil!

Timpul petrecut la grădinită, însă, trece usor si plăcut. Plăcut atîta timp cît desenăm, modelăm, dansăm, învătăm cîntecele sau ne jucăm în aer liber de-a mijatca si de-a prinselea si mai putin plăcut atunci cînd vine ora somnului si vrei nu vrei trebuie să te prefaci că dormi, ca să nu se supere doamna educatoare si să mă pîrască părintilor, că n-am fost ascultător. Si-apoi mai sînt si momente mai deocheate. Azi, spre exemplu, o fetită din grupă, Carolina îi zice, mi-a luat desenul  si  l-a rupt bucătele, de ciudă că educatoarea l-a desemnat cel mai frumos desen din grupă, iar pe mine m-a numit un mic Picasso. Habar n-am cine o fi ăsta, dar la felul cum a rostit la sigur e de bine.  Abia astept să văd ce vor zice părintii cînd vor auzi de reusita mea. Cred că acum a sosit momentul să-i pun la o mică cheltuială. Nu de alta, dar cine stie cînd îmi va mai cădea norocul,  să mai culeg atîtea laude. Cît o priveste pe Carolina, să stiti că n-a scăpat nepedepsită. Am muscat-o de nas pentru ce mi-a făcut. La noi, tati asa o pedepseste pe mami cînd e neascultătoare. Să vedem dacă va mai avea curaj să mă mai înfrunte.

Si uite a venit ora multasteptată. Mami stă în prag si educatoarea îi raportează ce fecior-minune are! Inima mămicăi înfloreste, se vede pe fata ei, iar eu mă simt ca un rege. La un moment dat, nu stiu ce-i veni educatoarei  că-si aminti de faza cu Carolina si auzind de comportamentul meu, mami îsi puse mînile în cap. Nu miroase deloc a bine!  Ei, da poate oi scăpa cu o mustrare …

Mergem spre casă. Mami e supărată pe mine. Îmi zice că un bărbat adevărat nu bate fetele si că i-ar plăcea ca pe viitor să nu mai procedez asa. Mami zice că Supermen s-ar supăra pe mine dacă ar afla ce am făcut. Sînt numai ochi si urechi la cuvintele ei. Îi promit că nu o voi mai musca de nas pe Carolina, cu conditia ca cele întîmplate să rămînă secretul nostru.  Batem palma, iar apoi mergem în parc să hrănim porumbeii. Mama zice că purtîndu-le de grijă, facem o faptă bună si într-o bună zi binele nostru, cu bine va fi răsplătit.

În parc, întîlnim o cunostință veche de-a mamei. Nu o cunosc, așa că mă ascund rușinat după fusta mamei, iar dînsa mă scanează cu ochii de sus pînă jos, ca să vadă cui îi seamăn: tatei sau mamei. Chiar contează așa de mult treaba asta? Of, oamenii ăstia mari, cînd se întîlnesc, îsi pierd timpul cu fleacuri. Hai, mami acasă, că mă plictisesc de moarte!  

În drum spre casă, intrăm în magazin. Încerc să o ademenesc pe mama la rafturile cu dulciuri. Îi arăt cam ce mi-ar plăcea să-mi cumpere: fructe, bomboane, ciocolate, înghetată, zefire, biscuiti, napolitane: cu cît mai multe, cu atît mai bine… Mama îsi aruncă privirea în portmoneu si rusinată îi zice vînzătoarei să-mi dea o înghetată. Atît de putin am meritat eu azi ? O înghetată ? Hm … Nu mă las păgubas. Izbucnesc în lacrimi si nu mă potolesc pînă mami, rusinată de privirile cumpărătorilor, nu-mi ia din toate cîte putin. Cere si ti se va da!  

Am ajuns acasă. Mami îmi permite să mă joc cu copii din curte, sugerîndu-mi să-i servesc cu dulciurile pe care mi le-a cumpărat. Stau pe gînduri: să le dau să nu le dau bomboane … Bine, fie, le împart din bunătătile mele, după care ne prindem în joacă. Spre seară, tati revine de la serviciu, iar eu îi alerg în întîmpinare cu bucurie. Îl întreb ce mi-a adus si văzîd că el îmi artă palmele goale, încep să-i cotrobăiesc prin buzunare. Se pare că de data asta tati nu s-a întîlnit cu iepurasul. Nu mi-a adus nimic gustos. Poate data viitoare îmi va surîde norocul.

Cinăm cu toată familia, după care mă ofer s-o ajut pe surioara mea mai mare la spălat vesela. Ne amuzăm pe cinste, stropindu-ne cu spumă. Mami ne ceartă că i-am inundat bucătăria, iar tati rîde pe sub mustăți. Suntem o familie frumoasă si fericită, nu-i asa ? Surioara mea merge să-si facă temele. Eu mă furișez în camera ei si-i controbăiesc curios prin caiete si cărti. Îi las cîteva autografe, îi iau rucsacul în spate si mă dau mare si tare privindu-mă în oglindă. Ce n-as da să fiu si eu măricel si să merg la scoală! Stiu că ziua ceea va veni într-o zi, dar pînă atunci, surioara zice că mai am de mîncat multă mămăligă. Si cum mami face mămăligă odată în paste, e clar ca bună ziua că mai e mult pînă voi creste mare. 

Seara, îmi cade un dintisor de lapte. Nu m-a durut deloc. N-am plîns nici măcar o tîră. Înainte de culcare, am pus dintisorul sub pernă cum m-a învățat bunelul, pentru ca Zîna Măselută să vină să-l ia si să-mi aducă în schimb ceva: o bancnotă, un avion cu telecomandă, un cătel, o hăinută nouă.  I-am rugat pe mami si tati să mă trezească cînd va sosi Zîna, ca să negociez cu ea în privinta darurilor. Mami mi-a citit povestea de seară, iar la scurt timp eu am adormit buștean.

Toată lumea dormea dusă cînd Zîna Măselută ne-a păsit pragul. N-a simtit-o nici măcar cîinele vecinului. Dar nu-i asta important. Important e că dimineata, cînd m-am trezit am găsit sub pernă o cutie cu creioane colorate si un album de desen însotit de un biletel pe care scria: „Toate astea sunt pentru Micul Picasso. Cu drag, Zîna Măselută”. Am rugat-o pe mami să-mi citească biletelul, după care am iesit cu el si cu darurile primite, în curte, să le arăt picilor din mahala ce tare sînt!  

Autor – Cristina Popa

Obezitatea în tinerețe – risc de moarte prematură

Posted in Sănătate with tags , on septembrie 10, 2011 by crinapopa

Tinerii ce suferă de obezitate riscă să trăiască mai puțin decît persoanele cu o greutate normală. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de un grup de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord, SUA. Potrivit oamenilor de știință, riscul de deces prematur la tinerii obezi nu dispare nici dacă aceștia ar reuși să scadă în greutate. Același studiu susține, că tinerii cu indicele de greutate ridicat prezintă un risc de deces prematur cu 21% mai ridicat. Totodată, prezența factorilor precum consumul de tutun și alcool, crește riscul cu 28%.

În ultimii 30 de ani, numărul femeilor tinere cu probleme de obezitate s-a triplat. De asemenea, obezitatea a devenit și o problemă gravă de sănătate atestată mai cu seamă în rîndul bărbaților cu vîrste cuprinse între 20-30 de ani. Cercetările susțin că luarea în greutate survine de cele mai multe ori după evenimente importante ce ne marchează viața, printre care se numără finisarea studiilor și căsătoria.