Arhivă pentru septembrie 17, 2011

Law Abiding Citizen – un film de colecție

Posted in FILME de nota 10 with tags on septembrie 17, 2011 by crinapopa

Clyde Shelton, un inventator de excepție, care duce o viață liniștită și fericită alături de soția și fiica sa, este într-o bună zi atacat în propria locuință de 2 necunoscuți, care îi ucid familia. În scurt timp, criminalii ajung pe mîna oamenilor legii, dar întrucît fac o înțelegere cu procurorul Nick Rice, care este silit de șeful său să facă acest pas, primesc o pedeapsă ușoară. Simțindu-se nedreptățit de oamenii leg, Clyde Shelton decide să-și facă singur dreptate, punînd la cale un plan de răzbunare pentru moartea fiicei și soției sale. Astfel, după 10 ani de la asasinarea familiei sale, criminalul este eliberat din închisoare, iar Clyde îl ucide cu sînge rece, fără pic de regret. Pentru fapta sa, oamenii legii îl întemnițează, privîndu-l de libertate. Răzbunarea lui Clyde, însă nu se oprește aici. El e ferm convins că pentru moartea fiicei și soției sale trebuie să plătească tot sistemul judiciar, care acum 10 ani au încheiat un pact cu răufăcătorii, dîndu-le acestora cea mai ușoară pedeapsă posibilă. Din închisoare, priceputul inventator reușește să răpună viețile a zeci de oameni ai legii.   Într-o bună zi, însă cineva îi vine de hag. Ești curios cine e acel cineva ? Vizionează filmul și nu vei regreta! 

Autor – Cristina Popa

Experiență vs pricepere

Posted in Actual with tags , on septembrie 17, 2011 by crinapopa

Experiența e mai importantă decît priceperea ? Cît nu ar fi de straniu, dar asta e realitatea. Cel puțin în Republica Moldova, acolo unde orice angajator e mai mult preocupat de experiența acumulată de viitorii săi angajați la fostele lor slujbe decît de ceea la ce îi duce capul pe cei care vor să muncească pentru el. E dureros să constați astfel de lucruri și mai greu e să te ciocnești cu o astfel de situație. Mai cu seamă dacă ești un tînăr specialist tocmai ieșit de pe băncile facultății. De unde să iei tu această experiență, dacă trebuie să fii zi de zi la ore, ca orice student exemplar ? Și dacă nu frecventezi orele, cum rămîne cu pregătirea teoretică, care e de fapt cărămida ce stă la temelia profesionalismului ?

În facultate, am avut ocazia să întîlnesc foarte mulți profesori, care încurajau tinerii ce munceau și se arătau din cînd în cînd la cursuri. Nu mi s-a părut niciodată corectă chestia asta, întrucît acei tineri reușeau practic pe toate fronturile, pe cînd tinerii studioși se alegeau doar cu iluzii. Mă întrebam deseori dacă nici un student nu ar frecventa regulat orele, văzîndu-și de treburile lui și de slujba la care acumula experiență, ce s-ar fi ales de munca profesorilor de facultate ? Cine ar fi fost acești oameni pentru societate ? Îndrumători în viață, înțelepții care le știu pe toate sau poate simple personaje cu care ne-a fost dat să ni se intersecteze viața ? Păcat, că la noi nu se prețuiește priceperea, setea de cunoaștere, efortul intelectual, universul de cunoștințe posedat. Pe toate astea trebuie să le dovedești angajatorului, printr-o perioadă de probă, care ține 3 zile sau poate săptămîni. Și asta în condițiile în care în Codul Muncii scrie alb pe negru că un tînăr specialist nu se cuvine a fi supus unei perioade de probă înainte de a fi angajat. Păcat că la noi Legea nu se respectă, iar omul cu atît mai puțin.     

Autor – Cristina Popa