Cine sunt oamenii de lîngă tine ? Sunt cei care te judecă fără pic de milă pe la spate? Fără a ști ce se petrece în sufletul tău ? Sunt cei care te invidiază pentru simplul fapt că te-aud zicînd „Sînt bine!” ? Sunt cei care îți sugrumă prietenia pe care le- oferi cu fiece mînă de ajutor întinsă ? Sunt cei care uită să te sune de ziua ta de naștere și să-ți ureze un simplu LA MULȚI ANI!, pentru că au ei alte treburi mai serioase de făcut ? Sunt cei care te mint cu nerușinare cînd îi rogi să-ți spună adevărul ? Sunt cei care uită să-ți spună cît de mult te iubesc ? Sunt cei care își amintesc de tine ori de cîte ori au o problemă ?
Sunt cei care rîd pe sub mustăți, cînd te văd căzut(ă) la pămînt ? Sunt cei care te scuipă în obrazul în care mai ieri te sărutau ? Sunt cei ce prețuiesc banul și mai puțin omul ? Sunt cei care ascultă pe la ușe ca să nu rămînă în urmă cu noutățile ? Sunt cei de la care ai învățat că obraznicia e cheia spre fericire ? Sunt cei care uită de Dumnezeu cînd li-e bine și vin la el îngenuncheați cînd sînt necăjiți ? Ăștia sunt oamenii de lîngă tine ? Sau mă contrazici ? Eu zic să lăsăm timpul să vorbească, pentru că într-o bună zi s-ar putea să ajungi la vorbele mele. Oamenii de lîngă mine sunt cei pentru care am scris aceste rînduri și sper să nu se supere, pentru că în fine și eu sînt ca ei și de boala asta nu ne poate trata nimeni. Poate doar Dumnezeu … Dar să ne facem timp pentru o discuție serioasă cu el ar fi un efort imens …
Autor – Cristina Popa