Singurătatea – stația la care coboară o inimă frîntă

Imagine

Singurătatea nu înseamnă întotdeauna suferință … Singurătatea înseamnă uneori să vrei să stai departe de oamenii care te-au dezamăgit. Dezamăgirea lasă un gol amar în suflet. Ea surpă pînă și cei mai puternici munți de iubire, ea umbrește pînă și cele mai senine amintiri. Să alegi să fii singur, după o lungă perioadă în care ai ținut pe cineva de mînă, înseamnă să nu mai ai încredere în nimeni, nici măcar în inima ta.

Înseamnă să pui lacăt sufletului tău și să arunci cheia înprăpastia uitării. Singurătatea înseamnă să alegi să rămîi cu umbra ta – singura care știe ce se petrece în sufletul tău și care nu te va face niciodată să plîngi. Pentru că lacrimile tale sunt și lacrimile ei, pentru că suferința ta e și suferința ei, pentru că durerea ta e și durerea ei …

E puțin probabil în lumea asta să întîlnești pe cineva care să simtă la fel. Cei mai mulți vin în viețile noastre ca curcubeul răsărit după ploaie, iar cu timpul decid să plece ca un uragan care lasă în urma sa lacrimi, dezamăgiri, vise spulberate. Cei slabi vor alege să iubească și să sufere, cei puternici vor alege să rămînă singuri. Și de o parte și de alta vor exista căștiguri și pierderi, învinși și învingători. Singura diferență e că cine va iubi, va fi rănit de alții, iar cine va alege singurătatea va fi propriul său călău.   

Autor- Cristina Popa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: