Povestea celor doua roze

057fb1c6aced290196bcacef5b95f999

Intr-o gradina cresteau doua roze: una -alba, iar cealalta – neagra. Nici una din cele doua roze nu stiau de existenta celeilalte si ambele se credeau fara pereche pe lume. Intr-o buna zi, gradinarul le aduse mai aproape una de cealalta. Uimita de privelistea pe care o vazu in fata, roza cea alba ridica ochii inlacrimati spre cer si intreba: 

-Doamne, asta sa fie sufletul meu ? Atit de mult am gresit eu si am provocat cu spinii mei durere oamenilor, incit mi-am pierdut puritatea sufletului pe care mi-ai daruit-o tu ?

In tot acest timp, roza cea neagra isi atinti fericita ochii spre vecina ei zicindu-si in sine:

Sint cea mai frumoasa floare din gradina asta! Am cel mai curat si mai dulce suflet din lume!

De sus, Dumnezeu le privea tacut dupa care se gindi sa le dea o lectie facarei roze in parte. Nori negri si posomoriti puse stapinire pe intreaga gradina.  O ploaie torentiala se dezlantui din senin si intreaga gradina fu inundata in noroi. Cind ploaia conteni, roza alba ramase cu ochii in pamint impacata cu gindul ca si-a pierdut puritatea sufleteasca, pe cind cea neagra izbucni in lacrimi  vazind-o pe cea alba plina de noroi. 

Morala: Oricit ti-ai schimba infatisarea, ramii ceea ce esti… Omul cu frica de Dumnezeu nu-si va pierde niciodata frumusetea sufleteasca, cel ce se iubeste pe sine mai presus de orice va pierde si putinul pe care il are.     

Autor – Cristina Birca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: