Poveste inteleapta din Turcia

cal-alb

Candva demult, era un om care avea un cal de toata frumusetea. Vestea despre acel cal strabatuse mari si tari, pana ajunsese chiar la Padisah. Auzind despre frumusetea acelui animal, padisahul ordona slugilor sale sa umple cativa saci cu aur si sa cumpere cu ei calul caruia i s-a dus vestea in tot tinutul. Ajunsi, insa in curtea omului, slugile padisahului fusese refuzate, omul de rand spunandu-le ca nu isi va vinde calul nici chiar pentru tot aurul din lume.  

Trecu ceva timp si calul pleca singur de-acasa. Auzind despre acest necaz, oamenii din sat ii tot ziceau stapanului animalului: „Mai omule, uite ce prostie ai facut! Calul ti-a fugit de-acasa si acum ai ramas si fara el si fara aur”. Omul nostru s-a uitat la ei si le-a raspuns: „Aveti rabdare, asta nu e sfarsitul!”. Mai trecura cateva saptamani si faimosul cal reveni acasa cu o herghelie intreaga pe care stapanul sau o gazdui in gospodaria sa. Vazand aceasta minune, oamenii din sat s-au adunat din nou in curtea omului si ii ziceau: ” Ca mare dreptate ai avut. Nu ti-ai vandut calul pe aur si acum in semn de multumire acesta te-a imbogatit cu o herghelie intreaga”. Omul i-a privit si le-a zis: „Aveti rabdare, asta nu e sfarsitul!”.

Omul nostru avea si un fiu. Intr-o buna zi acesta a iesit sa duca caii la pascut si calarind unul din ei, a cazut, traumandu-si grav picioarele. Auzind despre aceasta nefericita intamplare oamenii din sat ii ziceau omului nostru: „Caii pe care i-a adus frumosul tau harmasar au ajuns un motiv de necaz pentru familia ta”, iar acesta continua sa le raspunda cu aceeasi fraza: „Aveti rabdare, asta nu e sfarsitul!”…

Trecura cativa ani si intr-o buna zi izbucni un razboi mondial. Padisahul dadu ordin in tot tinutul sa fie inrolati in armata toti tinerii apti de lupte. Intamplarea facu ca toti barbatii tineri din tinut sa plece la razboi, iar fiul omului intelept a ramas acasa, intrucat dupa cazatura aia puternica de pe cal nu-si mai putea misca picioarele ca inainte. Nimeni din barbatii plecati pe front nu a mai revenit acasa. Razboiul le-a luat tuturor viata.Toti tatii din tinut si-au pierdut baietii pe campul de lupta, iar omul nostru a ramas singurul batran din sat care si-a trait batranetea alaturi de baiatul sau.   

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: