In pragul casei parintesti

1098242-bigthumbnail

Plinge-un toiag in pragul usii in suspine

Copii au plecat in lume si la batrinete nimeni nu mai vine

E casa parinteasca goala si posomorita fara ei

Strainatatea i-a luat si si-au uitat parintii ca niste atei

De lacrimi, dor si asteptare stau obrajii azi brazdati

Aceeasi ochi senini privesc cu dragoste spre poarta-ngindurati

Si cind postasul trece pe alaturi, fug descult sperind ca vor primi scrisoare

De la copii lor plecati de-o vesnicie-n departare

Dar pentru-a cita oara se intorc cu mina goala

Pe prispa casei se aseaza si in inima au boala

Copii lor crescuti cu-atita dragoste cindva

Sunt azi straini pentru acesti pereti ce casa Lor ieri se numea

Autor – Cristina Birca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: