Londra- orasul in care medicii sint zgirciti in a mai fi oameni

 

Pentru cei stabiliti la Londra exista un singur cosmar- sa te apuce boala prin partile locului si chiar de au ei un sistem medical bine structurat, cica bazat pe valori umane, prim ajutor de calitate si medicina gratuita- „incorupta”, e vai si amar de pielea ta! Zic asta pentru ca m-am ciocnit nu numai odata de „sistemul lor medical decent si orientat dezinteresat spre pacient”. Aseara sotul a acuzat o durere insuportabila de spate. Nu am chemat imediat ambulanta, pentru ca stiam deja raspunsul lor : acest caz nu e o urgenta! Pentru ca suferindul e constient si respira de sine statator.

Dupa o noapte de cosmar, in care nu a mai putut sa se ridice din pat, asta chiar daca am incercat tot felul de remedii ca ibalgin crema, nurofen forte, diclober supozitoare,celebrul paracetamol indicat de englezi in mai toate cazurile de boala,ne-am hotarit sa apelam la ambulanta, dar marea ne-a fost dezamagirea cind ca de obicei,ne-au refuzat, pe motiv ca nu e o urgenta, pentru ca nu existau singerari, varsaturi, eczeme si multe alte simptome cu care incercau ei sa stabileasca un diagnostic prin telefon.

Si apropo de telefon, ne-au tinut pe fir mai bine de 10 minute, pentru ca intr-un final sa ne spuna: incercati si ajungeti la medicul de familie de la GP-ul Dvs(policlinica de sector). Am sunat ambulanta la ora 7 si a mai trebuit sa asteptam doua ore pina GP-ul si-a inceput activitatea. De la orele 9 si pina la ora 9.30 am asteptat cu sufletul la gura o linie de telefon libera ca sa luam legatura cu receptia, si cind ne-a venit rindul, ne-au anuntat ca chiar de nu ne putem deplasa si durerile sint insuportabile e nevoie de o programare, doar ca aceasta poate fi facuta cel devreme saptamina viitoare pentru ca medicul de familie este extrem de solicitat. 

Am insistat pentru o vizita de urgenta si intr-un final ni s-a spus sa ne apropiem intr-o ora. Am luat un taxi, in care am urcat cu chiu cu vai, dar compasiunea soferului si grija lui de a ne face calatoria confortabila ne-a ajutat sa ajungem optimisti la destinatie. 

La GP (Greengate medical Center)am mai stat in rind vreo 15 min de la anuntarea prezentei, dupa care am intrat la medicul de familie, ce statea bine mersi la masa lui si care nu s-a sculat macar de pe scaun sa intinda o mina de ajutor pacientului. A pus intrebari si a stabilit un diagnostic. Ne-a prescris niste tranchizante pentru durere si ne-a trimis acasa, facindu-ne si o programare la radiografie, cel mai probabil pe saptamina viitoare, caci omul e de fier si nu moare el de la o durere de spate care il tine la pat.

M-a socat lipsa de compasiune si de empatie a medicului.M-a socat medicina asta a lor atit de dezvoltata, dar care de fiece data se rezuma in a trata dureri de tot soiul cu paracetamol si ibuprofen. M-a socat ca intr-o tara in care ambulantele nu sint un lux, medicii sint atit de zgirciti in a fi oameni! 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: