Lectie de viata:Cind ai un Tata- ai un munte pe care te poti refugia 


Singurul meu regret in viata asta e ca nu am avut un tata care sa-mi ofere sentimentul acela de printesa rasfatata, care sa-si permita luxul sa fie „femeie”, nu „soldat universal” ca mama, plina de griji si nevoi, ginduri apăsătoare si sacrificii de sine… Regret ca lipsa lui in toate m-a lipsit de o Mama fara pungi si lacrimi sub ochi, fara bătături in palme si goluri in suflet… Regret ca lipsa lui m-a lipsit de sentimentul de siguranta, de sentimentul acela ca am o stinca, un munte al meu, dupa care imi pot ascunde lacrimile, durerile, fricile… 

Toate aceste lucruri le-am impartit cu mama si cu ele i-am facut si mai grea povara vietii pe care a tot dus-o in spate toata copilaria mea… Apoi, mi-am ascuns durerea in mine, pentru ca nu mai suportam sa o vad nefericita si înlănțuită in nevoile noastre! Stiu ca nu i-a fost niciodata usor, pentru ca nu a avut nici ea un munte al ei mereu alaturi. Si-a pierdut tatal cind m-a adus pe mine pe lume si asa s-a trezit nevoita sa devina ea muntele meu… 

Regret ca i-am umplut poala cu lacrimi si nefericiri, regret ca nu am avut un Tata care sa-mi stearga lacrimile inainte de a-mi pune capul in poala ei! Daca l-as fi avut, femeile in familia noastra nu ar mai fi fost un mit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: