Archive for the Reportaj Category

Cu o alunita rupta nu ii sperii pe englezi

Posted in Reportaj with tags , , , , on Februarie 15, 2017 by crinapopa

O vorba veche din popor zice ca daca iti rupi o alunita si iti singereaza, ai toate sansele sa faci cancer de piele. Din nefericire am trait si eu recent aceasta experienta: in timp ce imi alaptam copilul, acesta mi-a ranit alunita de pe piept pina mi-a dat singele. Norocul meu ca am reactionat de indata si nu a reusit sa mi-o desprinda definitiv. 

Fiind fiica de asistenta medicala, primul lucru care mi-a venit in minte in acel moment a fost sa pun pe alunita un tampon cu betodin si sa stopez singerarea. Odata oprita singerarea, am dat un search pe google ca sa ma informez la ce sa ma astept de acum incolo. Nu am mers de urgenta la medic, cum ne sfatuie dermatologii, si nu pentru ca nu aplec urechea la sfaturi medicale, ci pentru ca locuind la Londra, stiam deja ca medicii de aici de la GP( policlinica de sector) nu se vor obosi sa ma consulte, pentru ca nu aveam o programare prealabila si-apoi in zi de vineri -nu le voi inmuia eu inima cu o alunita ranita. 

Dupa trei ore de la neplacutul incident, de la prea multa informatie citita pe net si cu frica pentru ziua de miine, poate nu atit pentru mine, cit pentru copilul meu, mi-am luat inima in dinti si am mers la GP. La receptie am povestit ce mi s-a intimplat si am cerut sa ma vada un medic, dar raspunsul care l-am primit a fost si cel la care ma si asteptam: Astazi nu e cu putinta, sunati la numarul cutare si faceti o programare pentru miine la un alt GP care activeaza si in weekend. 

In fine, am sunat, m-au programat la un alt GP de sector -206Higham Hil Medical Center si am asteptat cu sufletul la gura vizita la medic. A doua zi, am mers acolo, am anuntat la receptie ca am o programare si m-au rugat sa completez un formular dupa care m-au invitat in cabinetul unei doctorite. Doctorita a fost foarte amabila, lucru care m-a surprins placut si cu care nu prea sint obisnuita in UK. Vizita la medic ca de obicei nu a durat mai mult de 5 minute. Mi-a examinat alunita, mi-a zis ca nu pare sa fie ceva grav, dar e nevoie de timp pentru recuperare. M-a rugat sa-i fac poze zilnic ca sa vad daca se modifica culoarea. Din cauza plastureluu pe care mi l-am pus acasa, in jurul alunitei s-a creat o pata rosie, pe care doctorita a luat-o drept un simptom de posibila infectie, motiv pentru care mi-a dat si o prescriptie(Flucloxacillin 500 mg antibiotic o capsula de 4 ori in zi, care cica pot sa le iau si in alaptare – , dar cu conditia sa nu iau medicamentele decit daca roseata nu dispare azi-miine si deci e un semn de infectie. Si pe final, atit a avut de zis: semne de ingrijorare nu vad, dar e de dorit sa te consulte si un dermatolog. Nu mi s-a pus nici pansament, nici plasture, nimic… poate pentru ca aici nu e Acasa si eu nu sint de-a lor… dar daca stau sa ma gindesc mai bine, si pe ai lor nu ii sufla nimeni pe rana, pentru ca asa e medicina la Londra -Free si No stress!

Chisinaul- orasul drumarilor fara copii ?

Posted in Reportaj with tags , , on August 11, 2016 by crinapopa

image

Chisinaul e un oras european, dar nu si un oras apt sa asigure o copilarie frumoasa! De ce zic asta? Pentru ca oricit de mult nu l-as iubi, exista si un „dar” urmat de trei puncte, care ma fac sa si il critic, nu doar sa il iubesc. A trebuit sa aduc pe lume un pui de om, ca sa imi dau seama ca acel ACASA, pe care il ridicam in slavi dincolo de hotarele tarii, nu e tocmai demn de pus la icoane…

E mic Chisinaul si putine drumuri bune are, dar partea cea mai proasta e ca mai toate sunt concepute spre comoditatea si in interesul conducatorilor auto. Privind la trotuarele noastre, ai impresia ca in orasul asta nimeni nu mai aduce pe lume copii, nimeni nu mai iese la o plimbare pe jos cu micutii in carucioare sau pe bicicleta…pentru ca daca cineva se incumeta sa o faca, fie e un om puternic si curajos, pe care nu-l deranjeaza ridicatul carucioarelor la fiece 50 de pasi, fie e un om care s-a saturat sa astepte in statie un troleibuz incapator in care pasagerii nu stau ca chibritele intr-o cutie.

Si reparam strazi in fiece an si putin le pasa drumarilor de pietonii ce-si duc copii in carucioare pe trotuare cirpite pe ici-colo si inalte de o palma … O palma pe care noi, mamele o primim si la propriu si la figurat ori de cite ori ne scoatem copii in oras…

Pacat! Pacat ca comoditatea celui din masina e mai presus de comoditatea celui ce da viata… Poate ca drumarii nostri ar trebui sa stea obligatoru in concediu de paternitate, ca sa simta pe pielea lor cit de utile sunt rezultatele muncii lor ?

Fara restrictii alimentare in maternitatile din Londra

Posted in Reportaj with tags , , , on Noiembrie 20, 2015 by crinapopa

imageToamna aceasta am trait prima mea experienta de mamica. Puiul meu dulce a venit pe lume intr-o maternitate din Londra. A fost o  experienta frumoasa si mai putin dureroasa decit ma asteptam. Am avut norocul de o moasa draguta si grijulie, care chiar daca era abia la inceputul carierei sale, mi-a inspirat incredere din prima cu amabilitatea ei si energia ei pozitiva. Si colegele ei de serviciu au fost dragute cu mine.

De fapt, toata lumea din maternitatea de la Whipps Cross University Hospital s-a purtat cu mine ca cu o printesa. Ce mi-a placut mai putin acolo e  meniul, care ne-a fost servit la pat  de 3 ori pe zi: un meniu absolut fara nici o restrictie pentru mamicile care alapteaza, un meniu zilnic cu vreo 7 feluri de bucate din care eram indemnate sa alegem ce ne pofteste inima.  

La micul dejun, se servea de obicei piine prajita(alba sau neagra) cu unt, gem de fructe si deja la alegere: ceai cu lapte, cafea sau ciocolata calda. Cit priveste prinzul si cina, aici puteam opta intre cartofi paI cu peste, macaroane cu cascaval topit si conopida, pastai cu cartofi si piept de pui, iar la desert prajitura cu ciocolataa sau fructe(banane sau portocale) si suc de mere sau portocale.

Mincarea nu ne-a costat absolut nimic si chiar de nu a fost tocmai pe gustul meu, m-a bucurat enorm, pentru ca in sala de nastere abia de ma puteam impaca cu gindul ca va trebui sa ma despart pentru un timp de ciocolata 🙂

Asa ca, dragele mele cititoare, la Londra bucuriile traite la sfirsitul travaliului, nu contenesc in sala de nastere. Cel putin nu la Whipps Cross University Hospital.

Odrasle fericite-capricii implinite!

Posted in Reportaj with tags , , , on Noiembrie 12, 2015 by crinapopa

image

In strainatate copii isi permit luxul de a fi rasfatati la virste la care ai nostri deja privesc viata cu maturitate.

Copii lor sunt mai fericiti, mai lipsiti de griji, mai plini de pofte, pe cind copii nostri sunt nevoiti sa se impace si sa se multumeasca cu o viata mai modesta si mai putin indestulata, cladita cu grija zilei de miine de cei care le-au dat viata si de bunicii lor.

image

Cu toate astea, copii nostri zimbesc mai des, asta pentru ca lacrimile si capriciile de tot felul i-ar costa in cel mai bun caz, o ora de stat la ungher sau o zi fara ciocolate.

Britanicii nu-si priveaza copii de la nimic, ba mai mult, de cind sunt la Londra mi-am dat seama ca copii lor au tot dreptul sa o faca pe buricul pamintului, iar parintii se pun luntre si punte numai sa-si vada odraslele fericite. Si cind vine vorba de mofturi, copii lor sunt actori cu diploma. La virste la care, in mod normal, ai nostri tin sa ii imita pe maturi si sa se dea drept maturi, ai lor – inca mai pling dupa carucioare, facand crize de isterie. Ca sa potoleasca spiritele, parintii sunt nevoiti intr-un final sa inventeze ceva, sa impace capra si varza, ca sa-si vada mai departe de drum linistiti. 

Uite asa, in UK, copii chiar si de 12 ani sunt plimbati cu caruciorul prin oras, iar daca au frati sau surori mai mici il impart cu acestia numai sa nu isi oboseasca piciorusele mergind pe jos. Dragi britanici, lenea e cucoana mare in copilarie, dar daca veti face din ea un obicei, riscati sa nu aveti copii pregatiti sa infrunte greutatile vietii.  

Plaja de la Brighton: oaza de relaxare pentru stranierii din UK

Posted in Calatorii si destinatii celebre, Reportaj with tags , , , on Noiembrie 6, 2015 by crinapopa

IMG_0189

Marea Britanie nu e nici pe departe destinatia perfecta de vacanta pe timp de canicula si asta pentru ca plajele sale sint foarte posomorate, iar timpul – timpul aici e mai mereu capricios. In plus, apa rece, putinele fete in costume de baie sexy si pescarusii obraznici, care iti vaneaza la tot pasul gustarile sunt alte carti de vizite ale plajelor de aici, si mai exact ale plajei din Brighton- un orasel dragut situat la cateva ore distanta de Londra. 

IMG_0187

Vara trecuta am avut si eu ocazia sa fac plaja in UK. Am fost la Brighton. Am apucat o zi frumoasa, insorita si calda. Erau 19 grade in termometre, dar apa a fost atat de rece, ca nu am avut chef nici macar sa-mi balacesc talpile. Cu toate astea, plaja era plina ochi: plina ochi cu pietricele de toate marimile si formele, si oameni evadati pentru cateva ore din plictisoasa si urata Londra. 

IMG_0188

Mi-a placut la Brighton, poate nu atat plaja, cat oraselul in sine: plin de culori, cladiri aratoase, oameni binevoitori si fericiti, si strazi curate. Mi-a placut la Brighton pana si aerul pe care l-am rasuflat – un aer curat si racoros, de mare, de la care, sub privirile tandre ale soarelui, am prins si un bronz dragut in doar 4 ore. Drumul pana acolo a fost foarte obositor: a trebuit sa schimb mai multe trenuri si metrouri pline ochi cu lume, dar a meritat.

IMG_0195

A meritat, pentru ca la Brighton am inteles ca plaja poate sa-ti aduca satisfactie si liniste sufleteasca si fara a incerca marea cu talpile … stand pur si simplu relaxat pe mal si admirand un apus frumos de soare departe de pistruiata Londra si mutrele ei inacrite.

Cum e sa fii monitorizata in sarcina in Marea Britanie

Posted in Reportaj with tags , , on Iulie 21, 2015 by crinapopa

WP_20150123_001

Noutatea ca urmeaza sa devin mamica m-a surprins placut de indata ce ma stabilisem la Londra, orasul in care sotul meu muncea de ani buni. Banuieli existau inca de acasa, dar de confirmat s-au confirmat aici, in Marea Britanie – tara pe care eu nu o prea aveam la suflet datorita climei sale racoroase, dar si vietii total diferite de ceea ce aveam eu acasa. Cind am facut testul de sarcina, mi-am pus mari sperante ca rezultatul va fi unul pozitiv, pentru ca ne-am dorit mult acest copil si ni l-am programat din timp(mai exact cu 2 luni dinaintea conceperii), inca din tara, cu toate analizele la zi si dozele de acid folic luate impreuna cu sotul meu, la recomandarea medicului ginecolog. Si uite ca fericirea a fost de partea noastra!

saved-image-73720E7639D85229213FACC1C8BA098D

Pana la acel moment facusem 3 teste de sarcina la cei 27 de ani impliniti, dar toate au fost negative si uite ca pentru mine cifra 4 s-a dovedit a fi cu noroc. Doua liniute – 2 cele mai frumoase liniute din viata mea asteptau nerabdatoare sa ma anunte ca sunt Mama! De la aflarea vestii si pina la prima vizita la medic aici in Londra a trecut, insa, circa o  luna. Motivul: eram nou-venita si nu figuram la evidenta la nici un GP(un fel de policlinica de sector-centru medical ca la noi in Republica Moldova). Primul pas a fost sa ma informez pe net unde se afla cel mai apropiat GP de locuinta mea, dupa care am mers acolo si am intrebat la receptie cum pot sa ma inscriu. Mi s-a cerut o dovada de adresa(orice factura pe numele meu, care sa confirme ca locuiesc in zona) , dupa care mi s-a explicat ca locurile sunt limitate si mi s-a dat un registru in care am fost rugata sa notez datele mele. 

wips cross

Raspunsul urma sa il aflu intr-o luna la aceeasi receptie, unde m-am apropiat si mi s-a confirmat ca am fost acceptata sa primesc asistenta medicala in acest centru medical, fara sa mi se ceara un ban. Cum au aflat ca sunt insarcinata, doamnele de la receptie mi-au facut o programare la asistenta medicala. Pentru a nu uita data programarii, intre timp, am primit prin posta si pe telefon mesaje si scrisori in care mi se reamintea data, ora si locul in care trebuie sa ma prezint pentru investigatii medicale.

Prima vizita la asistenta medicala a fost foarte surprinzatoare, 1. pentru ca la ei la GP personalul medical nu poarta uniforma ca la noi, 2. pentru ca intreaga consultatie medicala s-a bazat mai mult pe intrebari ce tin de istoricul sanatatii mele si al rudelor mele si completarea unor anchete de catre asistenta medicala. Atunci a fost pentru prima si ultima data in sarcina cand m-a pus sora medicala pe cantar si ulterior mi s-a masurat tensiunea si mi s-a facut o programare la medic in aceeasi institutie, pentru o alta zi.   

WP_20150603_003

La medic am mers cu sotul, pentru ca nu sunt o buna cunoscatoare de limba engleza si m-am gandit ca nu o sa fac fata investigatie, dar surpriza: si aici consultatia medicala s-a limitat doar la o serie de intrebari. Ce-i drept, medicul meu, Dr. G. Ibvijaro s-a dovedit a fi o Doamna foarte draguta si binevoitoare. Intrucat aveam antecedente de tromboza venoasa profunda, Dumneaei a urgentat programarea pentru spitalul din zona –Whipps Cross University Hospital , unde urma sa ma prezint la Comunitatea moaselor, cu proba de urina si vitaminele/acidul folic pe care il luam de la inceputul sarcinii. Si la Comunitatea Moaselor norocul a fost de partea mea. De data asta, cei de la spital mi-au oferit un traducator care a fost prezent pe toata durata investigatiei, care de asemenea s-a redus la un sir de intrebari care mi-au furat mai bine de o ora din acea zi, iar pe final am avut posibilitatea sa imi aud pentru prima data bebelusul sau mai bine zis bataile inimioarei lui, care dupa cum au zis si moasele vorbeau de la sine ca port sub inima un bebe fericit. 

La comunitatea moaselor am primit o brosura cu informatii referitoare la sarcina si analizele pe care urma sa le fac, un dosar medical – Orange book, in care medicii urmau sa noteze istoricul sarcinii mele, un tub cu vitamina D si acid folic si un pachet cu tot felul de surprize pentru mine si bebe – reviste, scutec de unica folosinta, crema pentru bebe… Dupa Comunitatea Moaselor a urmat primul scan(in Marea Britanie, gravidele beneficiaza de 2 scanuri gratuite si doar in cazuri exceptionale -3) – prima ecografie -prima intilnire cu bebe- cel mai emotionant moment din viata mea. Medicul de la scan a fost foarte dragut si s-a bucurat pentru bucuria noastra. In plus nu am platit ecografia, ci doar ni s-au cerut 6 lire – costul pentru prima poza cu bebe in burtica, pe care am luat-o  cu noi acasa. Au urmat, apoi, in aceeasi zi, primele probe de sange, care m-au surprins placut, intrucat nici nu am simtit cand mi s-a infipt acul in vena. Tinand cont de antecedentul meu de tromboza venoasa profunda, am urmat apoi o investigatie ampla la inima – o ecocardiograma, care mi s-a oferit de asemenea gratuit si foarte profesionist. Cert e ca a durut destul de tare, intrucat aveam sanii foarte sensibili la acel moment si mi s-a apasat pe ei mai bine de 10 minute.  

 La al doilea scan, ni s-a confirmat sexul bebelusului si ni s-a spus ca intrucat bebe se dezvolta normal, de acum inainte voi fi monitorizata doar de moasa de la GP si de asistentele si medicii de la Whipps Cross University Hospital, la care v-a trebui sa ma prezint  cam o data pe luna. Prima intalnire cu moasa mea nu a fost deloc stresanta. Dansa mi-a investigat proba de urina pe care am adus-o de acasa, mi-a ascultat bebelusul si inimioara acestuia, mi-a masurat burtica si tensiunea si m-a intrebat despre starea mea de sanatate si a notat totul in dosarul meu medical, inmanindu-mi si un certificat care confirma ca sunt insarcinata si puteam sa il prezint angajatorului meu.

La antenatal Clinic din cadrul Whipps Cross University Hospital, investigatiile incep cu prezentarea la receptie, asteptindu-ti randul conform numarului indicat pe tichetul pe care il rupi chiar din preajma. Tot ce trebuie sa faci e sa inminezi celor de la receptie dosarul de sarcina si sa ii anunti ca ai o programare pentru astazi. Ei iti vor da un tub si te vor ruga sa mergi la baie pentru o proba de urina. Cu acea proba esti mai apoi invitat la asistenta medicala, care va iesi pe hol strigandu-ti numele. In cabinetul asistentei medicale ti se va investiga proba de urina si ti se va masura tensiunea, dupa care vei fi invitata sa astepti pe hol pana va iesi un medic si te va invita pentru alte investigatii. De fiece data medicul va fi altul, cel putin asa e la Whipps Cross University Hospital, iar vizita la medic se rezuma in linii generale la cateva intrebari despre starea ta de sanatate, instiintarea cu privire la rezultatul probelor tale de urina, tensiune si sange. De asemenea, de fiece data medicul iti va asculta bebelusul, masurandu-i bataile inimii.    

In cazul in care pe parcursul sarcinii medicii vor observa ca bebe e foarte mic, comparativ cu varsta lui, medicii te vor programa pentru inca 1-2 scanuri(ecografii), dupa care iti vor injecta 2 zile 2 injectii de Dexamethasone 12 mg(cum s-a intamplat si in cazul meu, fatul cantarind 1669 g si 32 cm la 34 saptamini). Aceste injectii vor dezvolta plamanii fatului si ii vor pregati sa functioneze ok in caz de nastere prematura. Glucocorticoizii () cum ar fi dexamethasone sodium phosphate) accelereaza maturitatea pulmonara daca sunt administrati intre saptamanile 29-34. Pentru a fi efectivi sunt necesare cel putin 24 de ore din momentul instituirii tratamentului, iar efectul nu depaseste 7 zile. Singurul risc ar fi de hipoadrenalism – lipsa secretiei de cortizol de catre suprarenala…aceasta forma poate fi fatala, dar se intampla doar la doze foarte mari de glucocorticoizi, ceea ce nu este cazul.

Ce-i drept, aceste injectii sunt foarte dureroase, intrucat se fac cu ace groase) si se injecteaza in fese.  Asa ca inarmati-va cu mult calm si rabdare daca v-au fost prescrise. La Whipps Cross University Hospital, toata procedura este realizata in sectia Magnolia Ward , Zone 2, Floor 1. Asistentele de acolo sunt foarte dragute si atente la fiece problema a pacientei. Odata ajunsa acolo te adresezi la receptie cu dosarul de sarcina, dupa care esti rugata sa astepti in sala de asteptare, iar de acolo esti dusa in salon, unde ti se masoara tensiunea si temperatura, si apoi vei fi conectata la un aparat pentru a monitoriza bataile inimii bebelusului. 

La Londra, gradinile si curtile oamenilor sunt invadate zilnic de musafiri nepoftiti

Posted in Fotoreportaj, Reportaj with tags , , , on Iulie 7, 2015 by crinapopa

veve2

La Londra, viata e plina de surprize zi de zi. Daca acasa, in Republica Moldova, e absolut normal sa vezi prin curtile si gradinile oamenilor caini si pisici, uite ca in capitala Marii Britanii veveritele si vulpile sunt cele care isi fac simtita prezenta, mergand slobode de colo-colo, fara nici un pic de frica de oameni.

veve3

Fie ca e dimineata, ziua in amiaza mare sau chiar seara, aceste animalute, dragute la chip, la prima vedere, dar total diferite de cele cu care ne-am obisnuit noi in povesti, la tv, in cartuliile pentru copii, sau in parcurile si padurile natale, pot sa-ti vina chiar in pragul usii cersandu-ti ceva de mancare.

veve4

Si sa nu credeti ca mananca orice, nuuuuuu, nici gand …. Sunt vietuitoare europene si au pretentii europene.  Nu le plac legumele, painea sau cerealele.

veverita

Ca orice musafir, iti paraseste casa cu zambetul pe buze si recunoscator abia dupa ce l-ai servit cu o bucata de carne, cat de mica nu ar fi aceasta. Iar daca nu te grabesti sa o faci, stai fara grija ! 

veve5

Pretentiosi oaspeti mai au englezii !  

Foto by Cristina Birca