Archive for the Reportaj Category

Pablo Escobar:miliardarul care si-a îngropat miliardele in paminturile Columbiei

Posted in Reportaj with tags , , , on Noiembrie 21, 2017 by crinapopa

Cind unii din noi viseaza la milioane ca sa isi vada visele cu ochii, altii aduna in cont milioane si nu stiu ce sa faca cu ele. Un milionar in modestul sens al cuvintului a fost si baronul drogurilor – columbianul Paolo Escobar. Potrivit Discovery Chanel, in viata fiind, acesta a adunat o avere de 30 de miliarde de dolari, motiv pentru care a ramas in istorie ca cel mai bogat baron al drogurilor din toate timpurile.

Pablo Escobar si-a îngropat o buna parte din avere in paminturile Columbiei. Nici pina in ziua de azi nu au fost găsite toate săpăturile facute la comanda acestuia. In Columbia legea spune ca toate comorile găsite aparțin statului si cel ce le gaseste poate pretinde doar la 5% din valoarea lor. Pablo Escobar a fost nu doar de temut, ci si respectat si iubit de ai sai băștinași. Banii sai au construit mii de case pentru prieteni si oameni nevoiași. Banii sai au salvat mii de tineri plictisiți de viata! Banii sai l-au facut idolul columbienilor !

Anunțuri

Eva Braun -blonda care a ramas in istorie cunoscuta ca amanta Diavolului

Posted in Reportaj with tags , , , , on Noiembrie 21, 2017 by crinapopa

Relatia ei cu Adolf Hitler a durat mai bine de 13 ani. Sa stai linga un barbat ca el atita timp e un adevarat act de curaj ar zice unii.. Eu, insa, tin sa cred ca dragostea e un adevarat act de curaj, pentru ca ea inchide ochii la toate răutățile si ne descoperă bunatatea din noi.

Cine a fost Eva Braun? A fost o femei frumoasa, o femeie care a iubit sportul, fotografia, opereta, bijuteriile(desi se zice ca purta bijuterii ieftine), hainele de fiță, odihna la natura si pe cel mai de temut barbat al acelor timpuri. Nu o interesa politica, se plictisea usor si totusi, a ajuns in vizorul si in patul dictatorului. Cum ? Si pentru ce merite? Pentru simplu fapt ca ea avea 17 ani si el 40. Sa te îndrăgostești de frumusetea ei, naivitatea si excentrismul ei era inevitabil. Si ea? Ce a iubit la el? A iubit totul! Mai cu seama ca el era unul din cei mai atrăgători barbati ai acelor timpuri.

Relatia lor urma sa ramina un secret pentru toti, toate dovezile existente urmind sa fie distruse dupa ce cei doi au ales sa moara, insa adevarul a iesit la iveala din mai multe surse, unele din ele fiind chiar filmulețele video si fotografiile pe care Eva Braun le-a facut de-a lungul timpului, in calitate de fotograf al dictatorului si chiar ca animatoare in zilele lor de odihna petrecute la resedinta lui Hitler.

Familia Evei nu a vazut niciodata cu ochi buni relatia cu Hitler. Tatal Evei, de meserie profesor, a insistat de nenumărate ori ca Eva sa renunte la iubirea ei, iar intr-un final, Eva a părăsit casa parinteasca impreuna cu sora ei, stabilindu-se cu traiul in noua ei casa, cumparata de Cel caruia toti ii spuneau dictator. Ea l-a iubit enorm, el, in schimb, spunea ca are doar o iubita si aceea e Germania.

A fost o femeie frumoasa si totusi a fost înșelată de nenumărate ori. A suferit din dragoste si ca sa isi înece amarul, deseori schimba cite 5-6 haine pe zi, incercind sa isi aminteasca ei insasi ca e frumoasa.

Dup citeva tentative de suicid(una cu atma si alta cu antidepresante)Hitler s-a convins de dragostea si devotamentul ei. Tot ce isi dorea el de la ea era dragoste pina la moarte si a obținut acest lucru in ziua in care S-au sinucis. Dar pina la sinucidere, cei doi au devenit totusi sot si sotie, iar Mariajul lor a durat doar 48 de ore.

Cu o alunita rupta nu ii sperii pe englezi

Posted in Reportaj with tags , , , , on Februarie 15, 2017 by crinapopa

O vorba veche din popor zice ca daca iti rupi o alunita si iti singereaza, ai toate sansele sa faci cancer de piele. Din nefericire am trait si eu recent aceasta experienta: in timp ce imi alaptam copilul, acesta mi-a ranit alunita de pe piept pina mi-a dat singele. Norocul meu ca am reactionat de indata si nu a reusit sa mi-o desprinda definitiv. 

Fiind fiica de asistenta medicala, primul lucru care mi-a venit in minte in acel moment a fost sa pun pe alunita un tampon cu betodin si sa stopez singerarea. Odata oprita singerarea, am dat un search pe google ca sa ma informez la ce sa ma astept de acum incolo. Nu am mers de urgenta la medic, cum ne sfatuie dermatologii, si nu pentru ca nu aplec urechea la sfaturi medicale, ci pentru ca locuind la Londra, stiam deja ca medicii de aici de la GP( policlinica de sector) nu se vor obosi sa ma consulte, pentru ca nu aveam o programare prealabila si-apoi in zi de vineri -nu le voi inmuia eu inima cu o alunita ranita. 

Dupa trei ore de la neplacutul incident, de la prea multa informatie citita pe net si cu frica pentru ziua de miine, poate nu atit pentru mine, cit pentru copilul meu, mi-am luat inima in dinti si am mers la GP. La receptie am povestit ce mi s-a intimplat si am cerut sa ma vada un medic, dar raspunsul care l-am primit a fost si cel la care ma si asteptam: Astazi nu e cu putinta, sunati la numarul cutare si faceti o programare pentru miine la un alt GP care activeaza si in weekend. 

In fine, am sunat, m-au programat la un alt GP de sector -206Higham Hil Medical Center si am asteptat cu sufletul la gura vizita la medic. A doua zi, am mers acolo, am anuntat la receptie ca am o programare si m-au rugat sa completez un formular dupa care m-au invitat in cabinetul unei doctorite. Doctorita a fost foarte amabila, lucru care m-a surprins placut si cu care nu prea sint obisnuita in UK. Vizita la medic ca de obicei nu a durat mai mult de 5 minute. Mi-a examinat alunita, mi-a zis ca nu pare sa fie ceva grav, dar e nevoie de timp pentru recuperare. M-a rugat sa-i fac poze zilnic ca sa vad daca se modifica culoarea. Din cauza plastureluu pe care mi l-am pus acasa, in jurul alunitei s-a creat o pata rosie, pe care doctorita a luat-o drept un simptom de posibila infectie, motiv pentru care mi-a dat si o prescriptie(Flucloxacillin 500 mg antibiotic o capsula de 4 ori in zi, care cica pot sa le iau si in alaptare – , dar cu conditia sa nu iau medicamentele decit daca roseata nu dispare azi-miine si deci e un semn de infectie. Si pe final, atit a avut de zis: semne de ingrijorare nu vad, dar e de dorit sa te consulte si un dermatolog. Nu mi s-a pus nici pansament, nici plasture, nimic… poate pentru ca aici nu e Acasa si eu nu sint de-a lor… dar daca stau sa ma gindesc mai bine, si pe ai lor nu ii sufla nimeni pe rana, pentru ca asa e medicina la Londra -Free si No stress!

Chisinaul- orasul drumarilor fara copii ?

Posted in Reportaj with tags , , on August 11, 2016 by crinapopa

image

Chisinaul e un oras european, dar nu si un oras apt sa asigure o copilarie frumoasa! De ce zic asta? Pentru ca oricit de mult nu l-as iubi, exista si un „dar” urmat de trei puncte, care ma fac sa si il critic, nu doar sa il iubesc. A trebuit sa aduc pe lume un pui de om, ca sa imi dau seama ca acel ACASA, pe care il ridicam in slavi dincolo de hotarele tarii, nu e tocmai demn de pus la icoane…

E mic Chisinaul si putine drumuri bune are, dar partea cea mai proasta e ca mai toate sunt concepute spre comoditatea si in interesul conducatorilor auto. Privind la trotuarele noastre, ai impresia ca in orasul asta nimeni nu mai aduce pe lume copii, nimeni nu mai iese la o plimbare pe jos cu micutii in carucioare sau pe bicicleta…pentru ca daca cineva se incumeta sa o faca, fie e un om puternic si curajos, pe care nu-l deranjeaza ridicatul carucioarelor la fiece 50 de pasi, fie e un om care s-a saturat sa astepte in statie un troleibuz incapator in care pasagerii nu stau ca chibritele intr-o cutie.

Si reparam strazi in fiece an si putin le pasa drumarilor de pietonii ce-si duc copii in carucioare pe trotuare cirpite pe ici-colo si inalte de o palma … O palma pe care noi, mamele o primim si la propriu si la figurat ori de cite ori ne scoatem copii in oras…

Pacat! Pacat ca comoditatea celui din masina e mai presus de comoditatea celui ce da viata… Poate ca drumarii nostri ar trebui sa stea obligatoru in concediu de paternitate, ca sa simta pe pielea lor cit de utile sunt rezultatele muncii lor ?

Fara restrictii alimentare in maternitatile din Londra

Posted in Reportaj with tags , , , on Noiembrie 20, 2015 by crinapopa

imageToamna aceasta am trait prima mea experienta de mamica. Puiul meu dulce a venit pe lume intr-o maternitate din Londra. A fost o  experienta frumoasa si mai putin dureroasa decit ma asteptam. Am avut norocul de o moasa draguta si grijulie, care chiar daca era abia la inceputul carierei sale, mi-a inspirat incredere din prima cu amabilitatea ei si energia ei pozitiva. Si colegele ei de serviciu au fost dragute cu mine.

De fapt, toata lumea din maternitatea de la Whipps Cross University Hospital s-a purtat cu mine ca cu o printesa. Ce mi-a placut mai putin acolo e  meniul, care ne-a fost servit la pat  de 3 ori pe zi: un meniu absolut fara nici o restrictie pentru mamicile care alapteaza, un meniu zilnic cu vreo 7 feluri de bucate din care eram indemnate sa alegem ce ne pofteste inima.  

La micul dejun, se servea de obicei piine prajita(alba sau neagra) cu unt, gem de fructe si deja la alegere: ceai cu lapte, cafea sau ciocolata calda. Cit priveste prinzul si cina, aici puteam opta intre cartofi paI cu peste, macaroane cu cascaval topit si conopida, pastai cu cartofi si piept de pui, iar la desert prajitura cu ciocolataa sau fructe(banane sau portocale) si suc de mere sau portocale.

Mincarea nu ne-a costat absolut nimic si chiar de nu a fost tocmai pe gustul meu, m-a bucurat enorm, pentru ca in sala de nastere abia de ma puteam impaca cu gindul ca va trebui sa ma despart pentru un timp de ciocolata 🙂

Asa ca, dragele mele cititoare, la Londra bucuriile traite la sfirsitul travaliului, nu contenesc in sala de nastere. Cel putin nu la Whipps Cross University Hospital.

Odrasle fericite-capricii implinite!

Posted in Reportaj with tags , , , on Noiembrie 12, 2015 by crinapopa

image

In strainatate copii isi permit luxul de a fi rasfatati la virste la care ai nostri deja privesc viata cu maturitate.

Copii lor sunt mai fericiti, mai lipsiti de griji, mai plini de pofte, pe cind copii nostri sunt nevoiti sa se impace si sa se multumeasca cu o viata mai modesta si mai putin indestulata, cladita cu grija zilei de miine de cei care le-au dat viata si de bunicii lor.

image

Cu toate astea, copii nostri zimbesc mai des, asta pentru ca lacrimile si capriciile de tot felul i-ar costa in cel mai bun caz, o ora de stat la ungher sau o zi fara ciocolate.

Britanicii nu-si priveaza copii de la nimic, ba mai mult, de cind sunt la Londra mi-am dat seama ca copii lor au tot dreptul sa o faca pe buricul pamintului, iar parintii se pun luntre si punte numai sa-si vada odraslele fericite. Si cind vine vorba de mofturi, copii lor sunt actori cu diploma. La virste la care, in mod normal, ai nostri tin sa ii imita pe maturi si sa se dea drept maturi, ai lor – inca mai pling dupa carucioare, facand crize de isterie. Ca sa potoleasca spiritele, parintii sunt nevoiti intr-un final sa inventeze ceva, sa impace capra si varza, ca sa-si vada mai departe de drum linistiti. 

Uite asa, in UK, copii chiar si de 12 ani sunt plimbati cu caruciorul prin oras, iar daca au frati sau surori mai mici il impart cu acestia numai sa nu isi oboseasca piciorusele mergind pe jos. Dragi britanici, lenea e cucoana mare in copilarie, dar daca veti face din ea un obicei, riscati sa nu aveti copii pregatiti sa infrunte greutatile vietii.  

Plaja de la Brighton: oaza de relaxare pentru stranierii din UK

Posted in Calatorii si destinatii celebre, Reportaj with tags , , , on Noiembrie 6, 2015 by crinapopa

IMG_0189

Marea Britanie nu e nici pe departe destinatia perfecta de vacanta pe timp de canicula si asta pentru ca plajele sale sint foarte posomorate, iar timpul – timpul aici e mai mereu capricios. In plus, apa rece, putinele fete in costume de baie sexy si pescarusii obraznici, care iti vaneaza la tot pasul gustarile sunt alte carti de vizite ale plajelor de aici, si mai exact ale plajei din Brighton- un orasel dragut situat la cateva ore distanta de Londra. 

IMG_0187

Vara trecuta am avut si eu ocazia sa fac plaja in UK. Am fost la Brighton. Am apucat o zi frumoasa, insorita si calda. Erau 19 grade in termometre, dar apa a fost atat de rece, ca nu am avut chef nici macar sa-mi balacesc talpile. Cu toate astea, plaja era plina ochi: plina ochi cu pietricele de toate marimile si formele, si oameni evadati pentru cateva ore din plictisoasa si urata Londra. 

IMG_0188

Mi-a placut la Brighton, poate nu atat plaja, cat oraselul in sine: plin de culori, cladiri aratoase, oameni binevoitori si fericiti, si strazi curate. Mi-a placut la Brighton pana si aerul pe care l-am rasuflat – un aer curat si racoros, de mare, de la care, sub privirile tandre ale soarelui, am prins si un bronz dragut in doar 4 ore. Drumul pana acolo a fost foarte obositor: a trebuit sa schimb mai multe trenuri si metrouri pline ochi cu lume, dar a meritat.

IMG_0195

A meritat, pentru ca la Brighton am inteles ca plaja poate sa-ti aduca satisfactie si liniste sufleteasca si fara a incerca marea cu talpile … stand pur si simplu relaxat pe mal si admirand un apus frumos de soare departe de pistruiata Londra si mutrele ei inacrite.