Arhivă pentru copil

Înțelepciunea zilei

Posted in Casa sufletului, Eu şi bebeluşul meu! with tags , on ianuarie 17, 2019 by crinapopa

Fericirea sta in lucruri simple. Uneori e suficient sa ții in brațe un pui de om și sa te bucuri de puritatea ochilor săi, de zâmbetul lui zglobiu, de bucuria lui de a te îmbrățișa, de a te primi in viața lui cu brațele deschise, cu inima deschisă … cu tot ce se numește “fericire”’🥰

Lectie de viata: Copilul meu nu are prieteni

Posted in Eu şi bebeluşul meu! with tags , , on ianuarie 8, 2019 by crinapopa

Copilul meu nu are prieteni, desigur cu exceptia mea si a tatalui. Noi, care ii suntem

alaturi de zi , incercam sa umplem cum putem acest gol din sufletul lui. De fapt, o fi sau un un gol in sufletul lui la acest capitol , habar nu am, pentru ca de mic si pina azi când are mai bine de 3 ani, de putine ori a manifestat interes pentru jocul in grup, jocul cu alti copii. Mai mereu i-a placut compania celor mari, care o faceau si pe clovnul cu el si pe Lupul si pe cine nu o mai faceau numai sa zâmbească el❤️. Nu am tratat niciodata aceasta lipsa de prieteni ca pe o problema îngrijorătoare, pentru ca si eu , la rândul meu, am avut si am putini prieteni, multi dezamăgindu-ma pe parcurs. Stiu, ca va veni ziua in care prietenii vor fi mai presus de parinti, acest lucru e practic inevitabil, deci noi , ca parinti, sa ne bucuram acum de prietenia copiilor nostri , Cat inca mai vad in noi o companie placuta de joaca , de pozne, de pus tara la cale , pentru ca va veni si ziua in care prietenii pe care nu ii gasim azi in copilaria lor, ne vor lua locul .

Lectie de viata: COPILUL tau are nevoie de tine

Posted in Eu şi bebeluşul meu! with tags , , on decembrie 5, 2018 by crinapopa

Cind ii oferi copilului tau multe jucarii, o faci, de obicei, din dorinta de a te implini pe tine copilul de altadata, care a avut atit de putine jucarii si poate chiar nici una( pentru ca ti-au revenit jucariile fraților mai mari, jucariile vecinilor sau poate simple obiecte din case folosite pe post de jucarii. Dar jucariile multe, nu trebuie sa înlocuiască prezenta ta ca parinte in viata copilului tau, pentru ca jucariile nu au suflet. De la ele copilul tau nu va putea invata adevăratele valori umane: Dragostea, Generozitatea, Binele, Adevarul, Bunatatea, Respectul, Prețuirea …

Cu jucarii multe ii poti oferi copilului tau ocupatii de moment, dar cu prezenta ta in jocul lui , ii vei putea oferi un umar pe care va sti ca il are cind i se va strica o jucarie, o imbratisare pe care va sti ca o are cind cineva ii va lua jucăria, o sarutare pe care va sti ca o are cind se va lovi jucându-se …

Vârsta egoismului

Posted in Eu şi bebeluşul meu! with tags , , , , on septembrie 18, 2018 by crinapopa

Am ajuns si noi la virsta in care a imparti jucariile cu cei din jur e o mare problema. Si de s-ar rezuma problema doar la jucarii, dar se pare ca si terenul de joaca se doreste a fi doar a lui… De unde si pina unde a ajuns el asa egoist, habar nu am, dar e o calitate pe care o observ si la alti pici de virsta lui si deci, stau linistita, e ceva caracteristic virstei… e ceva care se va corecta in timp, pentru ca si eu am fost asa… nu imi împărțeam cu nimeni jucariile si nici pe a altora nu le luam. Intre timp, o sa incerc sa il invat lecția generozității , desi, sincer, nu imi doresc sa fac din el un om intr-atit de bun incit sa se jertvessca pentru altii. In zilele noastre generozitatea tot trebuie sa fie cu masura, pentru ca oamenii care profita nu au masura si din asta numai omul bun are de pierdut.

Nu are un frate sau o sora cu care sa deprindă mai usor obiceiul de a fi mai darnic, nu merge inca la gradinita unde i s-ar repeta zilnic ca jucariile sint comune si toti au dreptul la ele… A fost crescut pe principiul ca: toate jucariile din casa sint ale lui doar si de aici ma conving pe zi ce trece ca copii unici la parinti sint egoiști. Deci, un motiv in plus sa mai facem copii, dar pina atunci , ma bucura un lucru: ca desi e egoist cu strainii, cu cei pe care ii iubeste e foarte generos. Asta spune multe: am un pui de om care ca si mine are prieteni putini, dar buni❤️

Lectie de viata: Copilul tau are nevoie de tine nu doar ziua

Posted in Eu şi bebeluşul meu! with tags , , on august 18, 2018 by crinapopa

Nu am inteles niciodata parintii care si-au culcat de mici copii in odăi alăturate dormitorului lor! De ce sa iti grabesti copilul sa se maturizeze ? De ce sa vrei sa faci din el “barbat” doar pentru ca s-a nascut baiat sau “luptatoare” pentru ca s-a nascut fata? Copii au nevoie de noi si noaptea nu doar ziua! Noaptea au chiar mai multa nevoie, pentru ca daca se trezesc bintuiti de vise urite si nu esti linga el, copilul tau va suferi si nu va creste nici pe departe un barbat puternic sau o luptatoare! Va trai mereu cu frica lui din copilarie: cu frica de singuratate, cu frica de intuneric, cu frica ca nu va fi niciodata iubit, pentru ca proprii sai parinti l-au tinut din start departe de ei! Tineti-va copiii in preajma cit sint mici si au frica de noapte! O imbratisare calda, urmată de un “N-ai frica, puiul meu, sint aici linga tine! Va face din el in primul rind un copil fericit, ceea ce e mult mai important

Intelepciunea zilei

Posted in Casa sufletului, Eu şi bebeluşul meu! with tags , , , on mai 30, 2018 by crinapopa

Cit sint mici, mai toate discuțiile noastre cu copii nostri, se rezuma la o Lectie de buna purtare! Dar sa nu ii obosim doar cu lectii, sa le dam si o pauza de o imbratisare sau o sarutare din cind in cind, pentru ca uneori pentru a face din ei oameni cu bun simt e nevoie mai mult de un gest frumos decit de o vorba!

Lectie de viata: Copilaria trebuie sa fie plina de jucarii, nu de supunere si ascultare

Posted in Casa sufletului with tags , , on aprilie 4, 2018 by crinapopa

Cele mai triste copilării sint cele in care nu exista nici o jucarie … copilării in care distracția si timpul petrecut in familie sint ceva de domeniul fantasticului … copilării in care totul se rezuma la supunere si ascultare! Dar oare un copil fericit cu asta se creste? Oare cu supunere si frica poti face din el un om fericit ?

De ce ne crestem cu totii copii, grăbindu-i sa se maturizeze? De ce avem pentru ei mai multe cerințe decit dragoste? De ce a fi copil, nu mai e dorinta nimanui? Generația noastra cu asta a crescut? Cu Nostalgia de a ne reîntoarce la copilarie: acolo unde totul era frumos, usor si plin de magie! Dar generațiile de azi, daca le cresti cu supunere si ascultare, le rupi definitiv de increderea de sine, de parinti, de casa parinteasca, de copilul din ei. Si intr-o lume in care nimeni nu mai vrea sa fie copil, exista doar rautate, ura, frica, iar cu astea nu ai cum sa traiesti fericit!