Arhivă pentru Dumnezeu

Lecție de viață: Dacă e sortit să fie aşa, atunci aşa să fie

Posted in Casa sufletului with tags , on decembrie 16, 2014 by crinapopa

73222_493602090671709_1379230816_n

Dacă e sortit să fie aşa, atunci aşa să fie, e voinţa Domnului și trebuie să ne împăcăm cu ea. Bine sau Rău, tot ce vine în viața noastră, vine cu un anumit scop și tot ce se face se face spre binele nostru. Nu îți înfrunta destinul, nu i te opune. Acceptă-l și fii plin de recunoștință pentru ceea ce ai și Dumnezeu îți va oferi și ceea ce îți lipsește.   

E plină lumea

Posted in Versuri de 5 stele with tags , , , , , , on decembrie 9, 2014 by crinapopa

Belle-disney-princess-20531099-600-944

E plină lumea de războaie, sărăcie și copii orfani

E plină lumea de prieteni care-ți sunt, de fapt, dușmani

E plină lumea de iubiri ce au murit din fașă

Atât de plină-i lumea de oameni ce fac o criză când se-ngrașă.

E plină lumea de invidie și răutate,

Prea multă bârfă și minciună auzim în spate

Prea multă nepăsare întâlnim pe stradă,

Prea multă lume vede doar ceea ce vrea să vadă.

Prea multă lume nu se ține de promisiuni

Ne risip averea-n zile și o agonisim în luni,

Uităm să spunem mulțumesc celor ce ne fac bine

Nu mai avem frică de Dumnezeu și nici rușine.

E plină lumea asta de oameni fără de omenie

Unii pun preț pe sănătate, alții pe bogăție

Și mai puțini sunt cei ce își păstrează inima senină.

Când văd că lumea asta de atâta suferință-i plină.

Autor – Cristina Bîrca

Înțelepciunea zilei

Posted in Casa sufletului with tags on noiembrie 3, 2013 by crinapopa

bani-sau-iubire

Au fost odată doi prieteni, pe care îi lega o prietenie foarte frumoasă. Unul dintre ei era preot, iar celălalt era om de afaceri. De câte ori se întâlneau cei doi, preotul îi vorbea celuilalt despre credință și Dumnezeu. Omul bogat nici că voia să audă acest subiect, iată de ce într-o bună zi îi zise prietenului său: 

– Nu-mi vorbi de Dumnezeu. Nu mă interesează cum aș putea ajunge în împărăția Lui. Eu am raiul meu aici pe pământ: am o casă mare și frumoasă, am o familie pe care o iubesc și care îmi este alături, am afacerea mea, am o grădină mare și plină cu toate bunătățile. N-am nevoie de grădina Domnului.

Preotul auzind aceste vorbe de la bunul său prieten se întristă amarnic, dar știind că credința cu forța nu se face, se hotărî să nu mai insiste. Trecură ani și într-o bună zi, preotul, care între timp pierduse legătura cu bunul său prieten, decise să-i facă acesta o vizită. Mare îi fu mirarea când îl găsi pe patul de boală, cu grădina neîngrijită și cu pereții casei crăpați. Apropiindu-se de amicul său, preotul îl găsi în lacrimi și dezamăgit de viața sa. Omul de odinioară, care afirma cu voce tare că are raiul pe pământ, ajunsese într-un hal fără de hal după ce copii săi plecaseră pe la casele lor, fiecare dintre aceștia având parte de căsnicii nereușite și probleme de tot soiul. Necazurile copiilor săi l-au adus pe patul de boală, iar în scurt timp toată bogăția pe care o adunase în timp  s-a risipit fără urmă. Omul acesta care se credea odinioară în rai, nu-și dorea acum decât să nu mai apuce ziua de mâine, adică să ajungă în iad.

Concluzia acestei povești inspirată din viață este următoarea: Raiul pe care îl poți avea pe pământ e trecător, la fel ca și omul. Raiul pe care îl poți dobândi prin credința în cele sfinte e veșnic. Împărăția Domnului e veșnică. Odată ce ți-ai dat silința ca să ajungi în ea, fii sigur că nimeni și nimic nu te va izgoni de acolo, fii sigur că tot ceea ce ai câștigat prin credința și bunătatea ta va rămâne cu tine de-a pururi.    

Înțelepciunea zilei

Posted in Casa sufletului with tags on octombrie 27, 2013 by crinapopa

ca1

Pentru că azi e Duminică și nu am mai mers de multă vreme la biserică, am decis că a venit timpul să las lenea la o parte și să-i fac mai mult loc lui Dumnezeu în viața mea. Recunosc, am foarte multe păcate și puțină credință în cele sfinte. Cred mai puțin în biserică și mai mult în Dumnezeu și știu că el de acolo de sus are grijă de mine și îmi este alături la bine și la rău. Iar pentru ca lucrul acesta să nu fie trecut în uitare, mai trebuie să mai călcăm din când în când pragul bisericii, pentru că biserica e casa Domnului, iar Domnul e mereu bucuros de musafiri. 

Înțelepciunea pe care am cules-o la slujba de astăzi mă face să cred că minutele și orele pe care Dumnezeu mi le-a dat să le trăiesc astăzi nu sunt zadarnice. Am învățat ceva nespus de prețios și în cele ce urmează, o să vă împărtășesc și vouă cele spuse de părinte.

Cică într-o zi un om se plimba într-un centru comercial și întâmplător intră într-un butic, unde îl găsi pe Dumnezeu în calitate de vânzător. Omul rămase uimit, se apropie de Domnul și îl întrebă:

– Ce vindeți aici, prea-Luminate ?

Dumnezeu îi rosti cu voce tare:

– De toate, fiule! Vindem tot ce îți poftește sufletul!

Atunci, omul nostru se hotărî să-și ia câte puțin din cele ce avea trebuință și zise:

– Doamne, aș vrea să cumpăr dragoste, pace, fericire .. multă fericire

La care Dumnezeu, cu un zâmbet blajin pe față îi rosti:

-N-ai înțeles bine … Eu nu vând roade, ci semințe … semințele a tot ceea ce poftește sufletul tău… E ca și cum ai spune, eu nu vând pește, ci doar undițe… De fiecare în parte depinde ceea cu ce se alege într-un final … De vei semăna dragoste, vei primi dragoste, de vei fi un fiu al păcii, pacea va fi cu tine, de vei face pe alții fericiți, sufletul tău va fi răsplătit cu fericire. 

Luați aminte la această înțelepciune și hai să clădim o lume mai bună, în care să semănăm doar lucruri frumoase, pentru care să primim binecuvântarea Domnului!  

Între a face bine și a crede în Dumnezeu

Posted in Viata pe mapamond with tags , on mai 29, 2013 by crinapopa

papa-francisc-locuinta-18448933

„Nu contează că eşti ateu, atât timp cât faci bine în jurul tău”. Acesta a fost mesajul pe care papa Francisc l-a transmis,  credincioşilor, în cadrul unei slujbe la reşedinţa sa. Vorbele Papei m-au pus serios pe gânduri. Dacă am pune pe o balanță, pe un taler- Binele și pe celălaltl- pe Dumnezeu, după vorbele suveranului pontif, Binele ar trage mai mult la cântar. Eu, însă, mă îndoiesc și țin să cred că Dumnezeu este mai presus de orice. Nu degeaba, în Biblie, “cea mai importantă dintre porunci sună așa: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.  Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.

Sigur, și Papa Francisc s-a gândit mult până a zis ce a zis. Probabil dezamăgit de credința noastră a pământenilor de rând, care cu fiece generație ne îndepărtăm de biserică și de cele sfinte, Papa a ales să trăim într-o lume mai bună, cu oameni mai buni la suflet, deși lipsiți de frica de Dumnezeu. Poate că făcând bine celor din jur, cei ce se declară atei, vor găsi calea spre Divinitate și ne vor servi și nouă drept exemplu să nu ne mai îndoim de existența Celui ce și-a dat viața pentru mântuirea sufletelor noastre. 

Dumnezeu nu trăiește numai în biserică !

Posted in Casa sufletului with tags , , on mai 27, 2012 by crinapopa

Întreaga noastră existență e marcată de o frică care ne urmărește la tot pasul și nu ne lasă să fim fericiți. Unii au frică de moarte, alții de boală, unii – de sărăcie, alții de războaie, unii de despărțire, alții au frică de ei înșiși. Ne e frică pînă și de ziua de mîine uneori și mai puțin ne e frică de Dumnezeu. El care e acolo sus, ne cunoaște fiece mișcare și-n orice clipă ar putea să ne ceară socoteală pentru faptele noastre și totuși noi nu avem frică de el. Spunem minciuni cu carul, îi bîrfim și-i judecăm pe alții cu zîmbetul pe buze, furăm, ucidem, jignim, invidiem, facem războaie, uităm ce-i aia iertare, dragoste, prietenie, compasiune, generozitate. Mergem la biserică din obligație și mai puțin din plăcere, iar odată ieșiți din Casa Domnului atîrnăm în cuier pielea de mielușel și o îmbrăcăm pe cea de lup, ca să ne continuăm existența fără a ne lăsa pradă primejdiilor. 

Frica de Dumnezeu e ca o fantomă care ne bîntuie doar atunci cînd avem parte de necazuri. În rest, ea nu ne prea dă bătăi de cap. În schimb, cu alte frici, frici banale, stupide, cu ele trăim toată viața în sîn… Trăim, ne plîngem pe existența noastră umilă și sumbră și cerșim fericire. Dacă l-am avea pe Dumnezeu în inima și-n gîndurile noastre nimic din toate astea nu ne-ar priva de dreptul la fericire. Mulți, însă se înstrăinează de Dumnezeu crezînd că acesta trăiește doar în biserică. Și cum timpul în zilele noastre e extrem de prețios, nu mai apucăm să ajungem măcar o dată pe lună în casa Domnului, atunci cînd simțim o nevoie acută să vorbim cu cel de sus.

Dar Dumnezeu e mereu lîngă noi. El e acolo unde știe că e iubit. Acolo unde știe că cineva are nevoie de el. Dumnezeu găsește întotdeauna timp pentru noi, pentru a ne asculta rugămințile, pentru  a ne alina suferințele, pentru a ne întinde o mînă de ajutor, pentru a ne alunga frica . Trebuie doar să crezi în el și să-i faci loc în viața ta.  

Autor – Cristina Popa